5 definiții pentru vântură-țară (s.f.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vântură-țară m. aventurier.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vấntură-țáră s. m. și f., g.-d. lui vấntură-țáră; pl. vấntură-țáră


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂNTURĂ-ȚÁRĂ s. v. aventurier.

vîntură-ța s. v. AVENTURIER.

Intrare: vântură-țară (s.f.)
vântură-țară2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânturăa
  • vânturăa
plural
  • vânturăa
  • vânturăa
genitiv-dativ singular
  • vânturăa
  • vânturăa
plural
  • vânturăa
  • vânturăa
vocativ singular
plural

vântură-țară

etimologie: