19 definiții pentru vâjâitură vâjeitură vâjietură vâjiitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂJÂITÚRĂ, vâjâituri, s. f. Vâjâit1. [Pr.: -jâ-i-.Var.: (reg.) vâjeitúră, vâjietúră, vâjiitúră s. f.] – Vâjâi + suf. -tură.

VÂJÂITÚRĂ, vâjâituri, s. f. Vâjâit1. [Pr.: -jâ-i-.Var.: (reg.) vâjeitúră, vâjietúră, vâjiitúră s. f.] – Vâjâi + suf. -tură.

vâjâitu sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 71 / V: văjăi~, ~jăiet~, ~jăi~, ~iet~, ~jei~, ~jiet~, ~jii~, vijei~, vojăi~, vojei~, vojoi~ / Pl: ~ri / E: vâjâi + -itură] 1-5 (Pop) Vâjâit1 (1-5). 6 (Pex) Amețeală (1).

VÂJEITÚRĂ s. f. v. vâjâitură.

VÂJEITÚRĂ s. f. v. vâjâitură.

VÂJIETÚRĂ s. f. v. vâjâitură.

VÂJIETÚRĂ s. f. v. vâjâitură.

VÂJIITÚRĂ s. f. v. vâjâitură.

VÂJIITÚRĂ s. f. v. vâjâitură.

vâjăitu sf vz vâjâitură

vâjeitu sf vz vâjâitură

vâjietu sf vz vâjâitură

vâjiitu sf vz vâjâitură

VÎJEITÚRĂ s. f. v. vîjîitură.

VÎJIETÚRĂ s. f. v. vîjîitură.

VÎJIITÚRĂ s. f. v. vîjîitură.

VÎJÎITÚRĂ, vîjîituri, s. f. (Și în forma vîjiitură) Vîjîit. Un nou salt, dar vîjîitura ne-a luat înainte, explozia e acolo unde vram noi să ne oprim. CAMIL PETRESCU, U. N. 360. Se auzi o dulce vijiitură de vînt, care aducea un miros de trandafir și de rosmarini. ISPIRESCU, L. 114. – Variante: vîjiitúră, vîjeitúră (RETEGANUL, P. I 29), vîjietúră (SANDU-ALDEA, U. P. 140, ISPIRESCU, L. 6) s. f.

vâjăitură f. vâjâit îndelungat.

vîjîitúră f., pl. ĭ. Rezultatu vîjîiriĭ: a auzit vîjîiturile gloanțelor. Huĭet pe care-l simți în urechĭ la vre-o boală: vîjîiturile urechilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vâjâitúră (-jă-i-) s. f., g.-d. art. vâjâitúrii; pl. vâjâitúri

vâjâitúră s. f., g.-d. art. vâjâitúrii; pl. vâjâitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂJÂITÚRĂ s. 1. v. șuierat. 2. v. țiuitură.

VÎJÎITU s. 1. șuier, șuierare, șuierat, șuierătură, vîjîială, vîjîire, vîjîit, vuiet. (~ vîntului.) 2. piuit, piuitură, șuierat, șuierătură, țiuit, țiuitură, vîjîit, (rar) piuială. (~ glonțului.)

Intrare: vâjâitură
vâjâitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjâitu
  • vâjâitura
plural
  • vâjâituri
  • vâjâiturile
genitiv-dativ singular
  • vâjâituri
  • vâjâiturii
plural
  • vâjâituri
  • vâjâiturilor
vocativ singular
plural
vâjeitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjeitu
  • vâjeitura
plural
  • vâjeituri
  • vâjeiturile
genitiv-dativ singular
  • vâjeituri
  • vâjeiturii
plural
  • vâjeituri
  • vâjeiturilor
vocativ singular
plural
vâjietură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjietu
  • vâjietura
plural
  • vâjieturi
  • vâjieturile
genitiv-dativ singular
  • vâjieturi
  • vâjieturii
plural
  • vâjieturi
  • vâjieturilor
vocativ singular
plural
vâjiitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjiitu
  • vâjiitura
plural
  • vâjiituri
  • vâjiiturile
genitiv-dativ singular
  • vâjiituri
  • vâjiiturii
plural
  • vâjiituri
  • vâjiiturilor
vocativ singular
plural

vâjâitură vâjeitură vâjietură vâjiitură

  • exemple
    • Un nou salt, dar vîjîitura ne-a luat înainte, explozia e acolo unde vram noi să ne oprim. CAMIL PETRESCU, U. N. 360.
      surse: DLRLC
    • Se auzi o dulce vîjiitură de vînt, care aducea un miros de trandafir și de rosmarini. ISPIRESCU, L. 114.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vâjâi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09