31 de definiții pentru vâjâitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂJÂITURĂ, vâjâituri, s. f. Vâjâit1. [Pr.: -jâ-i-.Var.: (reg.) vâjeitură, vâjietură, vâjiitu s. f.] – Vâjâi + suf. -tură.

VÂJÂITURĂ, vâjâituri, s. f. Vâjâit1. [Pr.: -jâ-i-.Var.: (reg.) vâjeitură, vâjietură, vâjiitu s. f.] – Vâjâi + suf. -tură.

vâjâitu sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 71 / V: văjăi~, ~jăiet~, ~jăi~, ~iet~, ~jei~, ~jiet~, ~jii~, vijei~, vojăi~, vojei~, vojoi~ / Pl: ~ri / E: vâjâi + -itură] 1-5 (Pop) Vâjâit1 (1-5). 6 (Pex) Amețeală (1).

VÂJEITU s. f. v. vâjâitură.

VÂJEITU s. f. v. vâjâitură.

VÂJIETU s. f. v. vâjâitură.

VÂJIETU s. f. v. vâjâitură.

VÂJIITU s. f. v. vâjâitură.

VÂJIITU s. f. v. vâjâitură.

văjăitu sf vz vâjâitură

vâjăietu sf vz vâjâitură

vâjăitu sf vz vâjâitură

vâjâietu sf vz vâjâitură

vâjeitu sf vz vâjâitură

vâjietu sf vz vâjâitură

vâjiitu sf vz vâjâitură

vojăitu sf vz vâjâitură

vîjeitu s.f. v. vîjîitură.

vîjietu s.f. v. vîjîitură.

vîjiitu s.f. v. vîjîitură.

vîjîitu s.f. Vîjîit. Rămase o tăcere amară întretăiată numai de vîjîiturile cravașei cu care maiorul Tănăsescu spinteca aerul (REBR.). • sil. -jî-i-. pl. -i. și (reg.) vîjeitură, vîjietură, vîjiitură s.f. /vîjîi + -tură.

VÎJEITU s. f. v. vîjîitură.

VÎJIETU s. f. v. vîjîitură.

VÎJIITU s. f. v. vîjîitură.

VÎJÎITURĂ, vîjîituri, s. f. (Și în forma vîjiitură) Vîjîit. Un nou salt, dar vîjîitura ne-a luat înainte, explozia e acolo unde vram noi să ne oprim. CAMIL PETRESCU, U. N. 360. Se auzi o dulce vijiitură de vînt, care aducea un miros de trandafir și de rosmarini. ISPIRESCU, L. 114. – Variante: vîjiitură, vîjeitu (RETEGANUL, P. I 29), vîjietu (SANDU-ALDEA, U. P. 140, ISPIRESCU, L. 6) s. f.

vîjîitúră f., pl. ĭ. Rezultatu vîjîiriĭ: a auzit vîjîiturile gloanțelor. Huĭet pe care-l simți în urechĭ la vre-o boală: vîjîiturile urechilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vâjâitu (desp. -jâ-i-) s. f., g.-d. art. vâjâiturii; pl. vâjâituri

vâjâitu (-jă-i-) s. f., g.-d. art. vâjâiturii; pl. vâjâituri

vâjâitu s. f., g.-d. art. vâjâiturii; pl. vâjâituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂJÂITU s. 1. v. șuierat. 2. v. țiuitură.

VÎJÎITU s. 1. șuier, șuierare, șuierat, șuierătură, vîjîială, vîjîire, vîjîit, vuiet. (~ vîntului.) 2. piuit, piuitură, șuierat, șuierătură, țiuit, țiuitură, vîjîit, (rar) piuială. (~ glonțului.)

Intrare: vâjâitură
vâjâitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjâitu
  • vâjâitura
plural
  • vâjâituri
  • vâjâiturile
genitiv-dativ singular
  • vâjâituri
  • vâjâiturii
plural
  • vâjâituri
  • vâjâiturilor
vocativ singular
plural
vâjeitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjeitu
  • vâjeitura
plural
  • vâjeituri
  • vâjeiturile
genitiv-dativ singular
  • vâjeituri
  • vâjeiturii
plural
  • vâjeituri
  • vâjeiturilor
vocativ singular
plural
vojoitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vojeitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vojăitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vijeitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâjâietură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâjăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjăitu
  • vâjăitura
plural
  • vâjăituri
  • vâjăiturile
genitiv-dativ singular
  • vâjăituri
  • vâjăiturii
plural
  • vâjăituri
  • vâjăiturilor
vocativ singular
plural
vâjăietură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
văjăitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâjietură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjietu
  • vâjietura
plural
  • vâjieturi
  • vâjieturile
genitiv-dativ singular
  • vâjieturi
  • vâjieturii
plural
  • vâjieturi
  • vâjieturilor
vocativ singular
plural
vâjiitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâjiitu
  • vâjiitura
plural
  • vâjiituri
  • vâjiiturile
genitiv-dativ singular
  • vâjiituri
  • vâjiiturii
plural
  • vâjiituri
  • vâjiiturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vâjâitu, vâjâiturisubstantiv feminin

  • 1. Vâjâit, șuierat, țiuitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un nou salt, dar vîjîitura ne-a luat înainte, explozia e acolo unde vram noi să ne oprim. CAMIL PETRESCU, U. N. 360. DLRLC
    • format_quote Se auzi o dulce vîjiitură de vînt, care aducea un miros de trandafir și de rosmarini. ISPIRESCU, L. 114. DLRLC
etimologie:
  • Vâjâi + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.