uzurpat, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: uzurpa] (D. un drept, un bun, o demnitate etc.) Care este obținut în mod fraudulos.

*UZURPA (-urp) vb. tr. 1 A lua, a răpi, a apuca cu sila sau prin viclenie un avut, o putere, un drept, un titlu, o demnitate care aparține altuia: dar nu s’a mai întîlnit cu postul de capuchehaia pe care-l uzurpase frate-său Miltiad (I.-GH.) ¶ 2 Ⓕ A obține ceva prin fraudă, prin viclenie, fără vre-un drept legiuit: ~ gloria, reputația, stima [fr. < lat.].

UZURPA, uzurp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare.

UZURPA vb. I. tr. A pune mîna prin viclenie, cu sila pe un bun, pe un titlu al cuiva. ♦ (Fig.) A obține (ceva) prin înșelătorie, pe nedrept. [P.i. uzurp, -pez, 3,6 -pă. / cf. fr. usurper, lat. usurpare].

A UZURPA uzurp tranz. (bunuri, drepturi, titluri etc.) A-și însuși în mod fraudulos, ilicit. /<fr. usurper, lat. usurpare

uzurpa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. uzurp, 3 uzurpă; conj. prez. 1 sg. să uzurp, 3 să uzurpe

uzurpa vb., ind. prez. 1 sg. uzurp, 3 sg. și pl. uzurpă

UZURPA vb. 1. (înv. și reg.) a săpa, (înv.) a răpști. (I-a ~ tronul.) 2. a încălca, (înv. fig.) a împresura. (A ~ drepturile cuiva.)