14 definiții pentru uvraj uvragiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UVRÁJ, uvraje, s. n. (Înv.) 1. Operă (literară sau științifică), lucrare, scriere. 2. (Lucrare de) construcție. [Var.: uvrágiu s. n.] – Din fr. ouvrage.

uvraj sn [At: (a. 1823) CAT. MAN. I, 405 / V: (înv) ~agiu / Pl: ~e / E: fr ouvrage] 1 (Iuz) Operă literară, științifică etc. Si: lucrare, scriere. 2 (înv) Parte de formă cilindrică de la baza unui fumat. 3 (Liv) Parte a unei cetăți sau a unui fort constituind un punct de rezistență în caz de încercuire. 4 (Liv) Construcție (1).

UVRÁJ, uvraje, s. n. 1. (Înv.) Operă (literară sau științifică), lucrare, scriere. 2. (Lucrare de) construcție. [Var.: uvrágiu s. n.] – Din fr. ouvrage.

UVRÁJ, uvraje, s. n. (Franțuzism învechit) Operă literară sau științifică; lucrare, scriere. Cetirea necontenită a uvrajelor mi-au cam slăbit puterile razelor vizuale. ALECSANDRI, T. 1002. – Variantă: uvrágiu, uvragiuri (I. IONESCU, M. 50, GHICA, A. 244, ALECSANDRI, S. 30), s. n.

UVRÁJ s.n. (Liv.) 1. Parte a unei cetăți sau a unui fort capabilă de luptă independentă în caz de încercuire. 2. Lucrare de construcții. [< fr. ouvrage].

UVRÁJ ~e n. înv. 1) Creație literară sau științifică; scriere; lucrare. 2) Lucrare de construcție. /<fr. ouvrage

uvraj n. operă literară (= fr. ouvrage).

*uvráj n., pl. e (fr. ouvrage). Barb. Lucrare (materială orĭ scrisă, adică „operă, carte”): uvraj de consolidare a maluluĭ, uvraj de drept.

UVRÁGIU s. n. v. uvraj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uvráj (înv.) (u-vraj) s. n., pl. uvráje

uvráj s. n. (sil. -vraj), pl. uvráje

uvráj s. n. (sil. -vraj), pl. uvráje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UVRÁJ s. v. lucrare, operă, scriere, text.

uvraj s. v. LUCRARE. OPERĂ. SCRIERE. TEXT.

Intrare: uvraj
  • silabație: -vraj info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uvraj
  • uvrajul
  • uvraju‑
plural
  • uvraje
  • uvrajele
genitiv-dativ singular
  • uvraj
  • uvrajului
plural
  • uvraje
  • uvrajelor
vocativ singular
plural
uvragiu1 (pl. -i) substantiv neutru
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uvragiu
  • uvragiul
  • uvragiu‑
plural
  • uvragii
  • uvragiile
genitiv-dativ singular
  • uvragiu
  • uvragiului
plural
  • uvragii
  • uvragiilor
vocativ singular
plural
uvragiu2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N50)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uvragiu
  • uvragiul
  • uvragiu‑
plural
  • uvragiuri
  • uvragiurile
genitiv-dativ singular
  • uvragiu
  • uvragiului
plural
  • uvragiuri
  • uvragiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uvraj uvragiu învechit

  • 1. Operă (literară sau științifică).
    exemple
    • Cetirea necontenită a uvrajelor mi-au cam slăbit puterile razelor vizuale. ALECSANDRI, T. 1002.
      surse: DLRLC
  • 2. (Lucrare de) construcție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: construcție
  • 3. Parte a unei cetăți sau a unui fort capabilă de luptă independentă în caz de încercuire.
    surse: DN

etimologie: