utilaj sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~e / E: fr outillage] 1 Ansamblul mașinilor, aparatelor, uneltelor și echipamentelor accesorii necesare pentru efectuarea unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de lucra într-o întreprindere, într-un laborator etc. 2 Mașină sau aparat care face parte din acest ansamblu ori care execută o anumită lucrare.

UTILAJ, utilaje, s. n. 1. Totalitatea uneltelor, aparatelor, instrumentelor, mașinilor etc. necesare pentru efectuarea unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de lucru într-o întreprindere, într-un laborator etc. Au fost instalate numeroase noi uzine, dispunînd de un utilaj tehnic perfect. SAHIA, U.R.S.S. 90. 2. Secție într-o uzină metalurgică destinată fabricării, reparării și întreținerii de utilaj. În apropiere atelierele mecanice, strungăria și utilajul, în care piesele butucănoase... sînt netezite, finisate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 11/1.

UTILAJ s.n. 1. Totalitatea uneltelor, a aparatelor, a mașinilor de lucru etc. trebuitoare unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de muncă într-o întreprindere. 2. Secție într-o uzină metalurgică destinată fabricării, reparării și întreținerii de utilaj (1). [< fr. outillage].

UTILAJ s. n. 1. ansamblu de instalații, mașini, aparate, unelte etc. trebuitoare unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de muncă într-o întreprindere. 2. secție într-o uzină metalurgică destinată fabricării, reparării și întreținerii de utilaj (1). (< fr. outillage)

UTILAJ ~e n. Ansamblu de sisteme tehnice (dispozitive, aparate, mașini etc.) și de unelte necesare pentru a realiza un proces de producție. /<fr. outillage

*utiláj n., pl. e (fr. outillage). Totalitatea uneltelor saŭ mașinilor (cum s’ar zice pe rom. „uneltărie”): utilaju uneĭ fabricĭ. V. utensile, aparatură, instrumentar.

utilaj s. n., pl. utilaje

utilaj s. n., pl. utilaje

utilaj s. n., pl. utilaje

utilaj

UTILAJ s. instrumentar. (~ al unui laborator.)

UTILAJ s. instrumentar. (~ al unui laborator.)