12 definiții pentru uscățea uscățică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

uscățea f. pancovă. [Lit. turtă cam uscată].

uscățeá și -ícă f., pl. ele (dim. d. uscat). Munt. Maram. Scoveargă.

USCĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, uscăței, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui uscat2 (I). 2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (1). 3. S. f. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (2). – Uscat2 + suf. -el.Uscățică: cu schimbare de sufix.

USCĂȚÉL, -ÍCĂ, uscaței, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui uscat2 (I). 2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (1). 3. S. f. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (2). – Uscat2 + suf. -el, -ică.

USCĂȚÉLE s. f. pl. 1. Prăjitură făcută din bucățele de aluat dospit, prăjite în grăsime. V. minciună (II). 2. Uscătură (1). Haideți la pădure să aducem uscățele, să ne facă mama voastră plăcinte. RETEGANUL, P. I 44.

USCĂȚÍCĂ ~éle f. 1) mai ales la pl. Produs alimentar dulce, preparat din felii de aluat nedospit, prăjit în multă grăsime; minciunea. 2) la pl. Crengi subțiri și uscate. /uscat + suf. ~ică


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uscățeá s. f., g.-d. art. uscățélei; pl. uscățéle, art. uscățélele

uscățéle s. f. pl. (prăjitură)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

USCĂȚEÁ s. v. minciunea.

USCĂȚEA s. minciună, minciunea, minciunică, scovardă, uscățică, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mîncat o ~.)

USCĂȚÍCĂ s. v. minciunea.

USCĂȚI s. minciună, minciunea, minciunică, scovardă, uscățea, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mîncat o ~.)

Intrare: uscățea
uscățea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscățea
  • uscățeaua
plural
  • uscățele
  • uscățelele
genitiv-dativ singular
  • uscățele
  • uscățelei
plural
  • uscățele
  • uscățelelor
vocativ singular
plural
uscățică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscăți
  • uscățica
plural
  • uscățele
  • uscățelele
genitiv-dativ singular
  • uscățele
  • uscățelei
plural
  • uscățele
  • uscățelelor
vocativ singular
plural

uscățea uscățică

etimologie:

  • Uscat2 + sufix -el, -ică.
    surse: DEX '09 DEX '98