8 definiții pentru urnire
Explicative DEX
URNIRE, urniri, s. f. Acțiunea de a (se) urni și rezultatul ei. – V. urni.
URNIRE, urniri, s. f. Acțiunea de a (se) urni și rezultatul ei. – V. urni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
urnire sf [At: CANTEMIR, IST. 283 / Pl: ~ri / E: urni] 1 Clintire din loc Si: mișcare. 2 Pornire din loc Si: (înv) urnitură (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URNIRE, urniri, s. f. Acțiunea de a (se) urni și rezultatul ei; mișcare, clintire. (Fig.) Scrisoarea este din acele manifestări strălucite ale spiritelor răzvrătite care determină cu sacrificiul persoanei lor urnirea formelor ruginite. CĂLINESCU, I. C. 108.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
urnire s. f., g.-d. art. urnirii; pl. urniri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
urnire s. f., g.-d. art. urnirii; pl. urniri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
urnire s. f., g.-d. art. urnirii; pl. urniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
URNIRE s. v. clintire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
URNIRE s. clătinare, clintire, deplasare, mișcare, mutare, (înv. și reg.) clătire. (~ din loc a unui bolovan.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
urnire, urnirisubstantiv feminin
-
- Scrisoarea este din acele manifestări strălucite ale spiritelor răzvrătite care determină cu sacrificiul persoanei lor urnirea formelor ruginite. CĂLINESCU, I. C. 108. DLRLC
-
etimologie:
- urni DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.