14 definiții pentru urcuș
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
URCUȘ, urcușuri, s. n. 1. Faptul de a (se) urca. 2. Loc, drum care este în pantă, care urcă. ◊ Loc. adv. În urcuș = în sus, în pantă. – Urca + suf. -uș.
urcuș sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~uri / E: urca + -uș] 1 Parcurgere a unei distanțe deplasându-se pe un teren de jos în sus Si: suire. 2 (Rar) Urcare în văzduh. 3 (Rar) Creștere (în cantitate, în valoare, în intensitate). 4 Loc, drum (sau porțiune de drum) în pantă Si: coastă1 (24), pantă, povârniș, suiș. 5-6 (Îljv) În ~ în pantă Si: urcător (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URCUȘ, urcușuri, s. n. 1. Faptul de a (se) urca. 2. Loc, drum care este în pantă, care urcă. ◊ Loc. adv. În urcuș = în sus, în pantă. – Urca + suf. -uș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
URCUȘ, urcușuri, s. n. Faptul de a urca; loc, drum care este în pantă, care urcă. Aerul se rărea o dată cu urcușul răcoros și umed. C. PETRESCU, S. 215. Am intrat în pădure și am început să urcăm. Era un urcuș greu. GALACTION, O. I 205. După trei ceasuri de urcuș, printre stînci, cîrmim la stînga. VLAHUȚĂ, O. A. II 154. Buiestrașul gîfîind își potolește puțin mersul la urcuș. CARAGIALE, P. 50. ◊ Loc. adv. În urcuș = în sus, în pantă, în urcare. Drumul duce în urcuș. STANCU, D. 16.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URCUȘ ~uri n. Teren care urcă (unind două puncte situate la latitudini diferite); loc în pantă; suiș. /a (se) urca + suf. ~uș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
urcuș n. urcare pe un munte.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
urcúș m. Suiș (locu și acțiunea): începem urcușu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
urcuș s. n., pl. urcușuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
urcuș s. n., pl. urcușuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
urcuș s. n., pl. urcușuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
URCUȘ s. v. suiș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
URCUȘ s. suiș. (~ muntelui.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Urcuș ≠ coborâș
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
urcuș, urcușuri s. n. (tox.) primele efecte resimțite după ingerarea unui drog.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
urcuș, urcușurisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) urca. DEX '09 DLRLC
- 2. Loc, drum care este în pantă, care urcă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Aerul se rărea o dată cu urcușul răcoros și umed. C. PETRESCU, S. 215. DLRLC
- Am intrat în pădure și am început să urcăm. Era un urcuș greu. GALACTION, O. I 205. DLRLC
- După trei ceasuri de urcuș, printre stînci, cîrmim la stînga. VLAHUȚĂ, O. A. II 154. DLRLC
- Buiestrașul gîfîind își potolește puțin mersul la urcuș. CARAGIALE, P. 50. DLRLC
- În urcuș = în sus, în pantă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Drumul duce în urcuș. STANCU, D. 16. DLRLC
-
-
etimologie:
- Urca + sufix -uș. DEX '09 DEX '98 NODEX
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.