8 definiții pentru urcător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URCĂTÓR, -OÁRE, urcători, -oare, adj. (Despre plante) Care se agață, se urcă; agățător, suitor. – Urca + suf. -ător.

URCĂTÓR, -OÁRE, urcători, -oare, adj. (Despre plante) Care se agață, se urcă; agățător, suitor. – Urca + suf. -ător.

URCĂTÓR, -OÁRE, urcători, -oare, adj. (Rar, despre plante) Care se urcă; agățător. [Moara] pitorească o zărirăm de sub plante urcătoare. MACEDONSKI, O. I 74.

URCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar (mai ales despre plante) Care se urcă; care crește în sus; agățător; suitor; cățărător; volubil. /a (se) urca + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urcătór adj. m., pl. urcătóri; f. sg. și pl. urcătoáre

urcătór adj. m., pl. urcătóri; f. sg. și pl. urcătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URCĂTÓR adj. 1. v. agățător. 2. v. ascendent.

URCĂTOR adj. 1. agățător, cățărător, suitor. (Plantă ~.) 2. ascendent, suitor. (Ritm ~ al unor versuri.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LYGODIUM Sw., FERIGĂ URCĂTOARE, fam. Schizaeaceae. Gen originar din America, China, Australia, Africa, regiuni tropicale și subtropicale, 39 specii, ferigi volubile, cca 4 m înălțime, cu rizom tîrîtor. Frunze compuse, penat și palmat-sectate, sporangii așezați în 2 rînduri.

Intrare: urcător
urcător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urcător
  • urcătorul
  • urcătoru‑
  • urcătoare
  • urcătoarea
plural
  • urcători
  • urcătorii
  • urcătoare
  • urcătoarele
genitiv-dativ singular
  • urcător
  • urcătorului
  • urcătoare
  • urcătoarei
plural
  • urcători
  • urcătorilor
  • urcătoare
  • urcătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urcător

etimologie:

  • Urca + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX