9 definiții pentru umblat (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMBLÁT2, -Ă, umblați, -te, adj. 1. (Despre drumuri) Pe care se circulă mult; care este frecventat, circulat. 2. (Despre oameni) Care a mers, a fost prin multe locuri, a trăit și a văzut multe lucruri (acumulând o mare experiență de viață); călătorit, purtat2 (2). – V. umbla.

umblat2, ~ă [At: AXINTE URICARIUL, LET. II, 178/34 / V: (îrg) îm~ / Pl: ~ați, ~e / E: umblu] 1 a (D. drumuri, locuri etc.) Pe care (sau în care) se umblă mult Si: circulat2 (1), străbătut. 2 a Frecventat. 3-4 smf, a (Om) care a colindat multe locuri, care a văzut multe lucruri și a trecut prin multe întâmplări. 5-6 smf, a (Om) care are multă experiență Si: încercat. 7 a (D. bani) Care trece de la unul la altul, care circulă. 8 a (Rar; d. vești, comunicări etc.) Făcut cunoscut Si: răspândit, difuzat (2). 9 a (Rar; d. obiecte) Care este folosit Si: întrebuințat.

UMBLÁT2, -Ă, umblați, -te, adj. 1. (Despre drumuri) Pe care se circulă mult; care este frecventat, circulat. 2. (Despre oameni) Care a colindat prin multe locuri, a trăit și a văzut multe lucruri (acumulând o mare experiență de viață); călătorit, purtat2 (2). – V. umbla.

UMBLÁT2, -Ă, umblați, -te, adj. 1. (Despre drumuri) Frecventat, circulat, bătătorit. Drumu-i umblat? – E umblat, că-i șleah. SADOVEANU, O. VIII 256. E sat dincolodrum umblat Și dealul mic, ușor să-l sui. COȘBUC, P. I 232. Era odată, la marginea unui drum umblat, o fîntînă. CARAGIALE, O. III 51. 2. (Despre persoane; adesea determinat prin «în lume», «prin lume») Care a colindat multe locuri, a văzut multe, a trecut prin multe; p. ext. cu experiență, încercat. Eram băiat umblat prin lume și cu cunoștințe. GALACTION, O. I 78. Nu e numai un bărbat spiritual, inteligent și umblat în lume. C. PETRESCU, Î. II 67. Oameni umblați, care călătoriseră în toată lumea și cunoscuseră fel de fel de lucruri. CARAGIALE, S. 45.

UMBLÁT ~tă (~ți, ~te) 1)v. A UMBLA I. 2) (despre drumuri) Pe care se umblă, se circulă mult. 3) fig. (despre persoane) Care a călătorit mult și a văzut multe. /v. a umbla

umblat a. 1. care a călătorit: om umblat; 2. frecventat: drum umblat.

umblát, -ă adj. Care a umblat (a călătorit) mult: om umblat pin lume. Frecŭentat: drum foarte umblat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UMBLÁT adj. 1. călătorit, voiajat. (Om ~.) 2. bătătorit, bătut, circulat, frecventat. (Un drum ~.)

UMBLAT adj. 1. călătorit, voiajat. (Om ~.) 2. bătătorit, bătut, circulat, frecventat. (Un drum ~.)

Intrare: umblat (adj.)
umblat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umblat
  • umblatul
  • umblatu‑
  • umbla
  • umblata
plural
  • umblați
  • umblații
  • umblate
  • umblatele
genitiv-dativ singular
  • umblat
  • umblatului
  • umblate
  • umblatei
plural
  • umblați
  • umblaților
  • umblate
  • umblatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

umblat (adj.)

  • 1. (Despre drumuri) Pe care se circulă mult.
    exemple
    • Drumu-i umblat? – E umblat, că-i șleah. SADOVEANU, O. VIII 256.
      surse: DLRLC
    • E sat dincolo – drum umblat Și dealul mic, ușor să-l sui. COȘBUC, P. I 232.
      surse: DLRLC
    • Era odată, la marginea unui drum umblat, o fîntînă. CARAGIALE, O. III 51.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre oameni) Care a mers, a fost prin multe locuri, a trăit și a văzut multe lucruri (acumulând o mare experiență de viață); purtat (2.).
    exemple
    • Eram băiat umblat prin lume și cu cunoștințe. GALACTION, O. I 78.
      surse: DLRLC
    • Nu e numai un bărbat spiritual, inteligent și umblat în lume. C. PETRESCU, Î. II 67.
      surse: DLRLC
    • Oameni umblați, care călătoriseră în toată lumea și cunoscuseră fel de fel de lucruri. CARAGIALE, S. 45.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi umbla
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX