15 definiții pentru ulucă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ULÚCĂ, uluci, s. f. 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la construirea gardurilor și a împrejmuirilor. 2. Gard din scânduri; zăplaz. – Probabil refăcut din uluce (pl. lui uluc).

ulu1 sf [At: (a. 1791) IORGA, S. D. VII, 10 / V: uluc sn (Pl și: ~uci sm) / Pl: ~uci, (înv) ~uce / E: ns cf uluc1] 1 Scândură utilizată în construcții, mai ales la facerea gardurilor Si: leaț, ostreț, șipcă. 2 (Reg; mpl) Ulucărie.

ULÚCĂ, uluci, s. f. 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la facerea gardurilor și a împrejmuirilor. 2. Gard din scânduri; zăplaz. – Probabil refăcut din uluce (pl. lui uluc).

ULÚCĂ, uluci, s. f. 1. Scîndură întrebuințată în construcții, mai ales la facerea gardurilor și a împrejmuirilor. Dincă se îndreptă spre o poartă de uluci ascuțite sus. CAMIL PETRESCU, O. II 7. Pe dreapta începea gardul de uluci. REBREANU, R. I 78. 2. (Mai ales la pl.) Gard făcut din uluci (1). Privesc peste ulucă la vecin. BENIUC, V. 84. Trîntise portița de la uluci, tropăise prin curte în goană apăsată, smuncise clanța ușii de afară. SADOVEANU, M. C. 141. A suit la niște uluci, le-a sărit; pe urmă, alt șanț și alte garduri. CARAGIALE, P. 87. – Pl. și: uluce (ODOBESCU, S. I 109).

ULÚCĂ ~ci f. 1) Scândură groasă din care se fac garduri. 2) Îngrăditură făcută din astfel de scânduri. /<Din uluce pl.

ulucă f. 1. scândură groasă, cu care se închide un loc; 2. gard de uluci: grădina era înconjurată cu uluci de scânduri de stejar GHICA. [Lit. scândură de uluc sau de jghiab].

ulúcă f., pl. ĭ (d. uluc). Vest. Scîndură de gard: mitocancele se uĭtaŭ peste ulucĭ. V. palanc și stobor.

2) palánc n., pl. urĭ, și palán, pl. e (ung. palánk, par, palisadă, d. it. palanca. V. palancă 2). Trans. Munt. Gard de scîndurĭ groase orĭ de parĭ groșĭ. (Cel de scîndurĭ supțirĭ se numește ulucă, mold. zaplaz). – Și pălan, pl. e, și pălant, pl. e și urĭ. V. stobor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ulúcă (scândură) s. f., g.-d. art. ulúcii; pl. ulúci

ulúcă s. f., g.-d. art. ulúcii; pl. ulúci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ULÚCĂ s. 1. (înv. și reg.) stobor, (Olt. și Munt.) ștachetă. (Gard de ~i.) 2. v. gard.

ULU s. 1. (înv. și reg.) stobor, (Olt. și Munt.) ștachetă. (Gard de ~i.) 2. gard, împrejmuire, îngrăditură, ocol, (înv. și reg.) ogradă, stobor, (reg.) tîrcol, (Mold. și Bucov.) zăplaz, (înv.) cuprins. (Și-a ridicat o ~ în jurul curții.)

Intrare: ulucă
ulucă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulu
  • uluca
plural
  • uluci
  • ulucile
genitiv-dativ singular
  • uluci
  • ulucii
plural
  • uluci
  • ulucilor
vocativ singular
plural
ulucă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulu
  • uluca
plural
  • uluce
  • ulucele
genitiv-dativ singular
  • uluce
  • ulucei
plural
  • uluce
  • ulucelor
vocativ singular
plural

ulucă

  • 1. Scândură groasă întrebuințată în construcții, mai ales la construirea gardurilor și a împrejmuirilor.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dincă se îndreptă spre o poartă de uluci ascuțite sus. CAMIL PETRESCU, O. II 7.
      surse: DLRLC
    • Pe dreapta începea gardul de uluci. REBREANU, R. I 78.
      surse: DLRLC
  • 2. Gard din scânduri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: zăplaz attach_file 3 exemple
    exemple
    • Privesc peste ulucă la vecin. BENIUC, V. 84.
      surse: DLRLC
    • Trîntise portița de la uluci, tropăise prin curte în goană apăsată, smuncise clanța ușii de afară. SADOVEANU, M. C. 141.
      surse: DLRLC
    • A suit la niște uluci, le-a sărit; pe urmă, alt șanț și alte garduri. CARAGIALE, P. 87.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • probabil uluce (pluralul lui uluc).
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX