8 definiții pentru ui (interj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UI interj. (Pop.) 1. Vai! ah! of! 2. (Adesea repetat) Strigăt (de voie bună) care însoțește chiuiturile. – Onomatopee.

ui1 i [At: T. PAPAHAGI, M. 156 / E: fo] (Reg) 1 Cuvânt prin care se exprimă o surpriză. 2 Cuvânt prin care se exprimă o bucurie. 3 Cuvânt prin care se exprimă frica. 4 (Are) Cuvânt care însoțește (sau prin care se introduc) chiuiturile.

UI interj. 1. Vai! ah! of! 2. (Adesea repetat) Strigăt (de voie bună) care însoțește chiuiturile. – Onomatopee.

UI1 interj. (Popular) 1. Exclamație, de obicei repetată, prin care se introduc uneori chiuiturile. Ui, ui, ui Pe Călmățui Unde scoate barza pui. STANCU, D. 225. 2. Vai! ah! of! Ui de mine!

UI1 interj. 1. Exclamație (repetată) prin care se introduc uneori chiuiturile la dansurile populare. 2. Vai! ah! of!

UI interj. 1) (se folosește pentru a exprima durere, necaz, mirare, surprindere) Vai! Of! 2) (se folosește, repetat, pentru a însoți o chiuitură în timpul jocului, la nunți etc.). /Onomat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: ui (interj.)
ui1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ui

ui (interj.) popular

etimologie: