15 definiții pentru ușura


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UȘURÁ, ușurez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A reduce sau a scădea din greutate. 2. Fig. A(-și) alina, a(-și) potoli o suferință fizică sau morală. ♦ A (se) destăinui pentru a-și alina o durere sufletească. ♦ Refl. (Despre boli) A ceda, a slăbi, a se ameliora. ♦ Tranz. A înlesni, a facilita. 3. A (se) elibera, a scoate sau a ieși de sub apăsarea unui lucru greu; a (se) despovăra. ◊ Expr. (Fam.) A (se) ușura de bani = a face să cheltuiască sau a cheltui o mare sumă de bani sau toți banii. ♦ Tranz. Fig. A scuti; a salva. – Din ușor2.

UȘURÁ, ușurez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A reduce sau a scădea din greutate. 2. Fig. A(-și) alina, a(-și) potoli o suferință fizică sau morală. ♦ A (se) destăinui pentru a-și alina o durere sufletească. ♦ Refl. (Despre boli) A ceda, a slăbi, a se ameliora. ♦ Tranz. A înlesni, a facilita. 3. A (se) elibera, a scoate sau a ieși de sub apăsarea unui lucru greu; a (se) despovăra. ◊ Expr. (Fam.) A (se) ușura de bani = a face să cheltuiască sau a cheltui o mare sumă de bani sau toți banii. ♦ Tranz. Fig. A scuti; a salva. – Din ușor2.

UȘURÁ, ușurez, vb. I. Tranz. (În opoziție cu îngreuia) 1. A face să fie mai ușor, să scadă din greutate; a micșora, a reduce (o greutate, o povară). ◊ Fig. Dumnezeu să ușureze păcatele celui cu fîntîna, că bun lucru a mai făcut. CREANGĂ, P. 205. ♦ Refl. A deveni mai ușor. 2. A alina, a potoli (o suferință fizică sau morală). Cînd eram de douăzeci Mă legam de turci, de greci Și de capete-i scurtam Și aleanu-mi ușuram. ALECSANDRI, P. P. 254. ◊ (Complementul indică persoana care suferă) Laptele de capră îl mai ușură puțin. NEGRUZZI, S. II 154. Acei doftori... gîndind că ne ușurează, În loc de-a ne scădea răul, ni-l însutesc. CONACHI, P. 281. ◊ Refl. Puțin de nu au leșinat, dacă nu s-ar fi ușurat prin vărsare. DRĂGHICI, R. 159. Se mai ușură nițel de mîhnirea ce îi sfîșia rărunchii. GORJAN, H. I 5. ♦ Refl. (Despre boli) A ceda, a slăbi. Tusa contenise, se ușurase și vătămătura; dar era slab, cu fața lungă și palidă, și nu putea să mănînce nimic. SADOVEANU, O. VIII 91. 3. A înlesni, a facilita. Aproape nu există întreprindere, nu există ramură industțială unde eforturile muncitorilor să nu fie necontenit ușurate prin producerea de utilaj nou, prin mecanizarea procesului de producție. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2316. 4. A elibera, a scoate de sub apăsarea unui lucru greu; a despovăra, a descărca. Caii... ușurați din jug, ronțăiau cîte-o buruiană. VLAHUȚĂ, O. A. III 55. ◊ (Ironic) [Hoțul] i-a oprit și i-a ușurat de ce aveau asupra lor. SADOVEANU, O. VIII 247. Cîinii de prin sat, poftiți la masa gata, l-au ușurat de slănină, rămînîndu-i numai ața. ȘEZ. I 89. ◊ Refl. (Învechit și arhaizant) Se ușurară de hainele grele și se așezară pe divanuri. SADOVEANU, O. I 297. ◊ Expr. A-și ușura inima = a-și exprima mîhnirea, suferința; a-și vărsa focul. Că omul deaca oftează, Inima-și mai ușurează. TEODORESCU, P. P. 273. (Refl., familiar) A se ușura de bani = a cheltui toți banii de care dispune. 5. A îndepărta de cineva un rău, o greutate; a scuti, a salva pe cineva de ceva. Îmi ești trebuitor ca să mă mai ușurezi de blăstemurile norodului. NEGRUZZI, S. I 141. Ușurează-mă de această întrebare. GORJAN, H. I 6.

A UȘURÁ ~éz tranz. 1) A face să se ușureze. 2) (procese) A face mai lesne de realizat; a înlesni; a facilita. 3) A feri prin scutire. ~ de griji. /Din ușor

A SE UȘURÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni mai ușor; a scădea din greutate. 2) (despre persoane îndurerate sau suferinde) A simți o atenuare a suferinței morale sau fizice. ◊ A-și ~ inima a-și împărtăși suferințele. 3) (despre ființe) A scăpa de o povară. 4) fam. A elimina urina din vezica urinară; a se uda. /Din ușor

ușurà v. 1. a scăpa în parte de o povară; 2. a scădea munca, a alina răul: a ușura mizeria; 3. fig. a-și descărca inima de ceea ce o apasă; 4. a da naștere unui copil. [V. ușor].

ușuréz v. tr. (d. ușor). Micșorez greutatea: a ușura încărcătura uneĭ corăbiĭ. Liberez de o greutate: a ușura un hamal prea încărcat. Fig. Micșorez o boală saŭ o întristare, îndulcesc vĭața: a ușura o suferință. Liberez de o suferință: a ușura un nenorocit. V. refl. Scap de o suferință, de o nevoĭe, mă descarc: am zis și mĭ-am ușurat inima. – Vechĭ și ĭușurez și ĭușirez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ușurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ușureáză

ușurá vb., ind. prez. 1 sg. ușuréz, 3 sg. și pl. ușureáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UȘURÁ vb. 1. a (se) despovăra. (S-a ~ de greutatea din spinare.) 2. a (se) diminua, a (se) micșora, a (se) reduce. (Încărcătura corabiei s-a ~.) 3. v. alina. 4. a facilita, a favoriza, a înlesni. (A ~ producerea unui fenomen.)

UȘURA vb. 1. a (se) despovăra. (S-a ~ de greutatea din spinare.) 2. a (se) diminua, a (se) micșora, a (se) reduce. (Încărcătura corăbiei s-a ~.) 3. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. și reg.) a (se) mîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (I-a ~ durerea.) 4. a facilita, a favoriza, a înlesni. (A ~ producerea unui fenomen.)

A (se) ușura ≠ a (se) îngreuia

A ușura ≠ a împovăra, a îngreuna


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

UȘURÁ, ușurez, vb. I. Refl. A urina; a defeca (2).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ușura, ușurez v. r. (eufem.) 1. a defeca. 2. a urina.

a ușura de bani (pe cineva) expr. 1. a face pe cineva să cheltuiască o sumă mare de bani. 2. a lua de la cineva o sumă mare de bani printr-o escrocherie.

Intrare: ușura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ușura
  • ușurare
  • ușurat
  • ușuratu‑
  • ușurând
  • ușurându‑
singular plural
  • ușurea
  • ușurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ușurez
(să)
  • ușurez
  • ușuram
  • ușurai
  • ușurasem
a II-a (tu)
  • ușurezi
(să)
  • ușurezi
  • ușurai
  • ușurași
  • ușuraseși
a III-a (el, ea)
  • ușurea
(să)
  • ușureze
  • ușura
  • ușură
  • ușurase
plural I (noi)
  • ușurăm
(să)
  • ușurăm
  • ușuram
  • ușurarăm
  • ușuraserăm
  • ușurasem
a II-a (voi)
  • ușurați
(să)
  • ușurați
  • ușurați
  • ușurarăți
  • ușuraserăți
  • ușuraseți
a III-a (ei, ele)
  • ușurea
(să)
  • ușureze
  • ușurau
  • ușura
  • ușuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ușura

  • 1. A reduce sau a scădea din greutate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Dumnezeu să ușureze păcatele celui cu fîntîna, că bun lucru a mai făcut. CREANGĂ, P. 205.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A(-și) alina, a(-și) potoli o suferință fizică sau morală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Cînd eram de douăzeci Mă legam de turci, de greci Și de capete-i scurtam Și aleanu-mi ușuram. ALECSANDRI, P. P. 254.
      surse: DLRLC
    • Laptele de capră îl mai ușură puțin. NEGRUZZI, S. II 154.
      surse: DLRLC
    • Acei doftori... gîndind că ne ușurează, În loc de-a ne scădea răul, ni-l însutesc. CONACHI, P. 281.
      surse: DLRLC
    • Puțin de nu au leșinat, dacă nu s-ar fi ușurat prin vărsare. DRĂGHICI, R. 159.
      surse: DLRLC
    • Se mai ușură nițel de mîhnirea ce îi sfîșia rărunchii. GORJAN, H. I 5.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A (se) destăinui pentru a-și alina o durere sufletească.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.2. reflexiv (Despre boli) A se ameliora.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ceda slăbi un exemplu
      exemple
      • Tusa contenise, se ușurase și vătămătura; dar era slab, cu fața lungă și palidă, și nu putea să mănînce nimic. SADOVEANU, O. VIII 91.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Aproape nu există întreprindere, nu există ramură industrială unde eforturile muncitorilor să nu fie necontenit ușurate prin producerea de utilaj nou, prin mecanizarea procesului de producție. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2316.
        surse: DLRLC
  • 3. A (se) elibera, a scoate sau a ieși de sub apăsarea unui lucru greu; a (se) despovăra.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: descărca 4 exemple
    exemple
    • Caii... ușurați din jug, ronțăiau cîte-o buruiană. VLAHUȚĂ, O. A. III 55.
      surse: DLRLC
    • ironic [Hoțul] i-a oprit și i-a ușurat de ce aveau asupra lor. SADOVEANU, O. VIII 247.
      surse: DLRLC
    • ironic Cîinii de prin sat, poftiți la masa gata, l-au ușurat de slănină, rămînîndu-i numai ața. ȘEZ. I 89.
      surse: DLRLC
    • învechit arhaizant Se ușurară de hainele grele și se așezară pe divanuri. SADOVEANU, O. I 297.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A-și ușura inima = a-și exprima mâhnirea, suferința; a-și vărsa focul.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Că omul deaca oftează, Inima-și mai ușurează. TEODORESCU, P. P. 273.
        surse: DLRLC
    • 3.2. expresie familiar A (se) ușura de bani = a face să cheltuiască sau a cheltui o mare sumă de bani sau toți banii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Îmi ești trebuitor ca să mă mai ușurezi de blăstemurile norodului. NEGRUZZI, S. I 141.
        surse: DLRLC
      • Ușurează-mă de această întrebare. GORJAN, H. I 6.
        surse: DLRLC

etimologie: