8 definiții pentru ușurător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător.

UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător.

ușurător, ~oare [At: MAIORESCU, CR. I, 263 / Pl: ~i, ~oare / E: ușura + -ător] 1 a Care face să devină mai mic. 2 a Care ușurează (2). 3 smf Persoană care ușurează pe cineva de o greutate. 4 a Care ușurează (13). 5 a Care alină. 6 a Care potolește.

UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează; atenuant. Să ai, în cazul cînd te-ar fi prins, circumstanțe ușurătoare. PAS, Z. I 273.

UȘURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care ușurează; în stare să producă ușurare; alinător. Remediu ~. /a ușura + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ușurătór (rar) adj. m., pl. ușurătóri; f. sg. și pl. ușurătoáre

ușurătór adj. m., pl. ușurătóri; f. sg. și pl. ușurătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UȘURĂTÓR adj. v. alinător, atenuant, calmant, liniștitor.

ușurător adj. v. ALINĂTOR. ATENUANT. CALMANT. LINIȘTITOR.

Intrare: ușurător
ușurător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ușurător
  • ușurătorul
  • ușurătoru‑
  • ușurătoare
  • ușurătoarea
plural
  • ușurători
  • ușurătorii
  • ușurătoare
  • ușurătoarele
genitiv-dativ singular
  • ușurător
  • ușurătorului
  • ușurătoare
  • ușurătoarei
plural
  • ușurători
  • ușurătorilor
  • ușurătoare
  • ușurătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ușurător

etimologie:

  • Ușura + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98