13 definiții pentru tărăbuță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂRĂBUȚĂ, tărăbuțe, s. f. (Reg.) Bagaj, catrafase, calabalâc. – Tarabă + suf. -uță.

tărăbuță sf [At: POLIZU / V: (reg) ~boanță, ~ăgu~ / Pl: ~țe / E: tarabă + -uță] (Reg) 1 (Lpl) Bagaj (1). 2 (Îe) A-și lua ~țele A-și lua catrafusele. 3 (Îae) A pleca pe furiș. 4 (Reg) Cărucior cu două sau cu patra roți Si: (reg) cotigă. 5 (Îe) Nici în car, nici în căruță, nici în ~ăgu~ (sau în ~) Se spune despre cineva care nu se mulțumește în nici un chip.

TĂRĂBUȚĂ, tărăbuțe, s. f. (Reg.) Bagaj, catrafuse, calabalâc. – Tarabă + suf. -uță.

TĂRĂBUȚĂ, tărăbuțe, s. f. (De obicei la pl.) Bagaj, catrafuse, calabalîc. Eol, starostele vînturilor, aibă grijă de familia și de tărăbuțele mele! CARAGIALE, O. VII 159.

tărăboanță2 sf vz tărăbuță

tărăguță sf vz tărăbuță

tărăbuțe f. pl. catrafuse: umblă cu tărăbuțele de colo până colo ISP. [Lit. lucruri de tarabă].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tărăbuță (reg.) s. f., g.-d. art. tărăbuței; pl. tărăbuțe

tărăbuță (reg.) s. f., g.-d. art. tărăbuței; pl. tărăbuțe

tărăbuță s. f., pl. tărăbuțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂRĂBUȚĂ s. v. cotigă, teleagă.

tărăbuță s. v. COTIGĂ. TELEAGĂ.

Intrare: tărăbuță
tărăbuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărăbuță
  • tărăbuța
plural
  • tărăbuțe
  • tărăbuțele
genitiv-dativ singular
  • tărăbuțe
  • tărăbuței
plural
  • tărăbuțe
  • tărăbuțelor
vocativ singular
plural
tărăguță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tărăbuță, tărăbuțesubstantiv feminin

  • 1. regional Bagaj, calabalâc, catrafuse. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Eol, starostele vînturilor, aibă grijă de familia și de tărăbuțele mele! CARAGIALE, O. VII 159. DLRLC
etimologie:
  • Tarabă + sufix -uță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.