opciones
  • info
10 definiciones por tămăduială

Diccionarios de uso general

TĂMĂDUIALĂ, tămăduieli, s. f. (Pop.) Tămăduire. [Pr.: -du-ia-] – Tămădui + suf. -eală.

TĂMĂDUIALĂ, tămăduieli, s. f. (Pop.) Tămăduire. [Pr.: -du-ia-] – Tămădui + suf. -eală.

tămăduială sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 252735 / P: ~du-ia~ / Pl: ~ieli / E: tămădui + -eală] (Pop) Tămăduire (1).

TĂMĂDUIALĂ, tămăduieli, s. f. (Popular) Tămăduire.

tămăduĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a tămădui.

Diccionarios morfológicos

tămăduială (pop.) s. f., g.-d. art. tămăduielii; pl. tămăduieli

tămăduială (pop.) s. f., g.-d. art. tămăduielii; pl. tămăduieli

tămăduială s. f., g.-d. art. tămăduielii; pl. tămăduieli

tămăduială, -ieli.

Synonyms dictionaries

TĂMĂDUIALĂ s. v. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare.

tămăduială s. v. ÎNDREPTARE. ÎNFIRIPARE. ÎNSĂNĂTOȘIRE. ÎNTREMARE. ÎNZDRĂVENIRE. LECUIRE. REFACERE. RESTABILIRE. RIDICARE. TĂMĂDUIRE. VINDECARE.

Entrada: tămăduială
tămăduială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Fuentes para la flexión: DOR
sin artículo artículo def.
nominativo-acusativo singular
  • tămăduială
  • tămăduiala
plural
  • tămăduieli
  • tămăduielile
genitivo-dativo singular
  • tămăduieli
  • tămăduielii
plural
  • tămăduieli
  • tămăduielilor
vocativo singular —
plural —
info
These definitions are compiled by the dexonline team. The original definitions are available on the definitions tab. You can reorder tabs on your preferences page.
muestre:

tămăduială, tămăduielisubstantiv feminin

etimología:
  • Tămădui + -eală. DEX '98 DEX '09

info The full definition list is available on the definitions tab.