opțiuni
  • info

10 definiții pentru tămăduială

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂMĂDUIALĂ, tămăduieli, s. f. (Pop.) Tămăduire. [Pr.: -du-ia-] – Tămădui + suf. -eală.

TĂMĂDUIALĂ, tămăduieli, s. f. (Pop.) Tămăduire. [Pr.: -du-ia-] – Tămădui + suf. -eală.

tămăduială sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 252735 / P: ~du-ia~ / Pl: ~ieli / E: tămădui + -eală] (Pop) Tămăduire (1).

TĂMĂDUIALĂ, tămăduieli, s. f. (Popular) Tămăduire.

tămăduĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a tămădui.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tămăduială (pop.) s. f., g.-d. art. tămăduielii; pl. tămăduieli

tămăduială (pop.) s. f., g.-d. art. tămăduielii; pl. tămăduieli

tămăduială s. f., g.-d. art. tămăduielii; pl. tămăduieli

tămăduială, -ieli.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂMĂDUIALĂ s. v. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare.

tămăduială s. v. ÎNDREPTARE. ÎNFIRIPARE. ÎNSĂNĂTOȘIRE. ÎNTREMARE. ÎNZDRĂVENIRE. LECUIRE. REFACERE. RESTABILIRE. RIDICARE. TĂMĂDUIRE. VINDECARE.

Intrare: tămăduială
tămăduială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tămăduială
  • tămăduiala
plural
  • tămăduieli
  • tămăduielile
genitiv-dativ singular
  • tămăduieli
  • tămăduielii
plural
  • tămăduieli
  • tămăduielilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tămăduială, tămăduielisubstantiv feminin

etimologie:
  • Tămădui + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.