4 definiții pentru tălălăire

Explicative DEX

TĂLĂLĂI, tălălăiesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi, a flecări. 2. A merge încoace și încolo, pășind fără siguranță; a hoinări, a vagabonda. – Formație onomatopeică.

A TĂLĂLĂI ~iesc intranz. pop. 1) A vorbi mult și fără rost; a spune vrute și nevrute; a îndruga verzi și uscate; a flecări; a pălăvrăgi; a trăncăni; a liorbăi. 2) A umbla fără nici un rost; a umbla brambura; a hoinări; a vagabonda. 3) A merge nesigur; a se bălăbăni. /Din tala

Ortografice DOOM

tălălăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălălăiesc, imperf. 3 sg. tălălăia; conj. prez. 3 sg. și pl. tălălăiască

Sinonime

TĂLĂLĂI vb. v. flecări, hoinări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni, vagabonda.

Intrare: tălălăire
tălălăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălălăire
  • tălălăirea
plural
  • tălălăiri
  • tălălăirile
genitiv-dativ singular
  • tălălăiri
  • tălălăirii
plural
  • tălălăiri
  • tălălăirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tălălăi, tălălăiescverb

regional
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.