7 definiții pentru tușinat (adj.)
Explicative DEX
TUȘINAT2, -Ă, tușinați, -te, adj. (Pop.) 1. (Despre oi) Tuns pe sub pântece și între picioarele dinapoi. 2. (Despre păr, barbă, mustăți) Tuns scurt. 3. (Despre iarbă, copaci) Tuns scurt sau la același nivel. – V. tușina.
tușinat2, ~ă a [At: DRLU / V: (reg) ~șnat, ~șunit / Pl: ~ați, ~e / E: tușina] 1 (Reg; d. oi) Tuns2 pe sub pântece și între picioarele de dinapoi. 2 (Reg; d. oi) Tuns2 a doua oară. 3 (Reg; îs) Lână ~ă Tușinătură (1). 4 (Reg; îas) Tușinătură (2). 5 (Pop; d. păr, barbă, mustață) Tuns2 (1) (scurt) Si: retezat. 6 (Reg; d. iarbă, copaci) Tuns2 scurt sau la același nivel.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TUȘINAT2, -Ă, tușinați, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre oi) Tuns pe sub pântece și între picioarele dinapoi. 2. (Despre păr, barbă, mustăți) Tuns scurt. 3. (Despre iarbă, copaci) Tuns scurt sau la același nivel. – V. tușina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TUȘINAT2, -Ă, tușinați, -te, adj. 1. (Despre oi) Tuns sub pîntece, la coadă și pe picioarele de dinapoi. 2. (Despre păr, barbă, mustăți) Tuns scurt; retezat. Pletele, tușinate pe frunte și la ceafă, îi erau unse cu unt. SADOVEANU, O. L. 38. Moșneagul tăcea, cu ochii lui pătrunzători și cu barba-i tușinată. id. O. VII 102. Își pipăia în neștire mustața neagră, tușinată. CAMIL PETRESCU, O. II 20. 3. (Despre copaci) Cu ramurile retezate, scurtate, îndreptate. Frunză verde, foaie lată, Fie-te focul de fată, Rămăse și nemăritată, Ca salca netușinată. HODOȘ, P. P. 189.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tușnat2, ~ă a vz tușinat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tușunit, ~ă a vz tușinat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
tușinat adj. m., pl. tușinați; f. sg. tușinată, pl. tușinate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
tușinat, tușinatăadjectiv
- 1. (Despre oi) Tuns pe sub pântece și între picioarele dinapoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- Pletele, tușinate pe frunte și la ceafă, îi erau unse cu unt. SADOVEANU, O. L. 38. DLRLC
- Moșneagul tăcea, cu ochii lui pătrunzători și cu barba-i tușinată. SADOVEANU, O. VII 102. DLRLC
- Își pipăia în neștire mustața neagră, tușinată. CAMIL PETRESCU, O. II 20. DLRLC
-
- 3. (Despre iarbă, copaci) Tuns scurt sau la același nivel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Frunză verde, foaie lată, Fie-te focul de fată, Rămăse și nemăritată, Ca salca netușinată. HODOȘ, P. P. 189. DLRLC
-
etimologie:
- tușina DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.