TUȘINAT², -Ă, tușinați, -te, adj. 1. (Despre oi) Tuns sub pîntece, la coadă și pe picioarele de dinapoi. 2. (Despre păr, barbă, mustăți) Tuns scurt; retezat. Pletele, tușinate pe frunte și la ceafă, îi erau unse cu unt. SADOVEANU, O. L. 38. Moșneagul tăcea, cu ochii lui pătrunzători și cu barba-i tușinată. id. O. VII 102. Își pipăia în neștire mustața neagră, tușinată. CAMIL PETRESCU, O. II 20. 3. (Despre copaci) Cu ramurile retezate, scurtate, îndreptate. Frunză verde, foaie lată, Fie-te focul de fată, Rămăse și nemăritată, Ca salca netușinată. HODOȘ, P. P. 189.