13 definiții pentru turnir
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TURNIR, turniruri, s. n. Competiție din Evul Mediu occidental, în cadrul unei serbări, în cursul căreia cavalerii se întreceau în lupte cu armele. [Pl. și: turnire] – Din germ. Turnier.
turnir sn [At: BĂLCESCU, M. V. 270 / V: (înv) ~ner / Pl: ~e, ~uri / E: ger Turnier] Competiție din Evul Mediu occidental, în cadrul unei serbări, în cursul căreia cavalerii își disputau întâietatea în mânuirea armelor Si: (îvr) turnărie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURNIR, turnire, s. n. Competiție din evul mediu occidental, în cadrul unei serbări, în cursul căreia cavalerii se întreceau în lupte cu armele. [Pl. și: turniruri] – Din germ. Turnier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
TURNIR, turnire, s. n. Serbare în evul mediu, în cursul căreia cavalerii, îmbrăcați cu zale și armuri, se întreceau în lupte cu armele. Se siliră cît putură să facă pe Bathori a-și petrece vremea prin turnire și alte petreceri. BĂLCESCU, O. II 189. – Variantă: turner (NEGRUZZI, S. I 36) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURNIR s.n. Serbare publică, în evul mediu, în cadrul căreia se purtau lupte (călare) între cavaleri, care își arătau cu această ocazie îndemînarea, îndrăzneala. [Pl. -re, -ruri. / < germ. Turnier, fr. tournois].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURNIR s. n. 1. competiție în evul mediu occidental, în cadrul unei serbări, în cursul căreia cavalerii se întreceau în lupte cu armele. 2. (sport) concurs, competiție cuprinzând mai multe serii de probe sau de manșe. ◊ (fig.) luptă; emulație. (< germ. Turnier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TURNIR ~e n. (în evul mediu) Competiție în cadrul unor sărbători în cursul cărora cavalerii se întreceau în mânuirea armelor. [Pl. și turniruri] /<germ. Turnier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turnir n. serbare militară în evul-mediu, în care cavalerii simulau lupte între dânșii, [Nemț. TURNIER (= fr. tournois)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turner sn vz turnir
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURNER s. n. v. turnir.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
turnir s. n., pl. turniruri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!turnir s. n., pl. turniruri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
turnir s. n., pl. turnire/turniruri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
turnir, turnirurisubstantiv neutru
- 1. Competiție din Evul Mediu occidental, în cadrul unei serbări, în cursul căreia cavalerii se întreceau în lupte cu armele. DEX '09 DLRLC DN
- Se siliră cît putură să facă pe Bathori a-și petrece vremea prin turnire și alte petreceri. BĂLCESCU, O. II 189. DLRLC
-
- 2. Concurs, competiție cuprinzând mai multe serii de probe sau de manșe. MDN '00
etimologie:
- Turnier DEX '09 DEX '98 DN