TURNIR, turnire, s. n. Serbare în evul mediu, în cursul căreia cavalerii, îmbrăcați cu zale și armuri, se întreceau în lupte cu armele. Se siliră cît putură să facă pe Bathori a-și petrece vremea prin turnire și alte petreceri. BĂLCESCU, O. II 189. – Variantă: turner (NEGRUZZI, S. I 36) s. n.