torn, a turná v. tr. (lat. tŏrnare, a struji, a răsuci; it. tornare, pv. cat. sp. pg. tornar, fr. tourner. – Toarnă; să toarne). Întorn, întorc (Vechĭ). Vărs cu intențiune: a turna vin în pahare. Topesc ca să torn în formă: a turna plumb, a turna tunurĭ (Rar pretorn). Fig. Fac orĭ zic pe neașteptate: a turna niște ochĭurĭ, o mămăligă, o casă, un foc, o mincĭună. V. intr. A ploŭa tare: afară turna cu găleata.