2 definiții pentru turlăcire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURLĂCI, turlăcesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se ameți de băutură; a se chercheli; p. ext. a se zăpăci. – Din turlac.

TURLĂCI, turlăcesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se ameți de băutură; a se chercheli; p. ext. a se zăpăci. – Din turlac.

TURLĂCI, turlăcesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se ameți de băutură, a se îmbăta; p. ext. a se zăpăci, a se năuci. Ercule își încălzi măseaua și se cam turlăci. ISPIRESCU, U. 33.

Intrare: turlăcire
turlăcire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turlăcire
  • turlăcirea
plural
  • turlăciri
  • turlăcirile
genitiv-dativ singular
  • turlăciri
  • turlăcirii
plural
  • turlăciri
  • turlăcirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turlăci, turlăcescverb

etimologie:
  • turlac DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.