TULT, tulți, s. m. Veche monedă turcească și austriacă de argint care a circulat și în Țările Române. – Din tc. tult.

tult sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 112/22 / Pl: ~Iți / E: tc tult] (Înv) 1 Veche monedă turcească și austriacă de argint care a circulat și în țările românești. 2 Vamă constând în a treia parte din valoarea mărfii, plătită la trecerea hotarului, a unui curs de apă etc.

TULT, tulți, s. m. Veche monedă turcească și austriacă de argint care a circulat și în țările românești. – Din tc. tult.

TULT, tulți, s. m. Veche monedă turcească care a circulat odinioară și în țările romînești. Cine, mîndro, te-a știut. Că ai gură de vîndut! Să fi știut mai de mult Aș fi cumpărat d-un tult. HODOȘ, P. P. 189.

tult m. 1. veche monedă turcească în valoare de 15 parale: un ort, un zlot, un tult și o oală cu unt, locuțiune proverbială pentru plata unui preț cam pipărat; 2. (Banat) monedă de douăzeci creițari: cine-i dă un tult și un zlot, să-l dea cu fune cu tot POP. [Turc. TULT].

tult m. (turc. tult, sülüs, d. ar. thulth, o treime; ngr. tulti, jumătate de leŭ). Vechĭ. O veche monetă turcească (numită și leiță) în valoare de 15-20 de parale. Iron. Un ort, un zlot, un tult și o oală de unt, destul de scump (în realitate). Ban. (d. sîrb.). Pĭesă de 20 de crăițarĭ. V. pițulă.

tult s. m., pl. tulți

tult s. m., pl. tulți

tult s. m., pl. tulți

tult (-ți), s. m. – Veche monedă turcească, valora 20 parale. Tc. tult, din arab. thulth „al treilea” (Șeineanu, II, 367).