10 definiții pentru tufiș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUFÍȘ, tufișuri, s. n. Desiș de tufe sau de arbuști; mulțime de copaci tineri, stufoși; tufăriș, tufărie. – Tufă + suf. -iș.

TUFÍȘ, tufișuri, s. n. Desiș de tufe sau de arbuști; mulțime de copaci tineri, stufoși; tufăriș, tufărie. – Tufă + suf. -iș.

tufiș [At: POLIZU / V: (îvr) st~ / Pl: ~uri, (rar) ~e sn, ~i sm / E: tufă + -iș] 1 sn Desiș de tufe (1) Si: hățiș, tufărie, tufărime, tufăriș (1), (reg) tufar (4), tufă (13), tufiștină (1). 2 sn Mulțime de copaci tineri, stufoși. 3 sn (Pex) Loc pe care se află tufe (1) Si: tufăriș (2), (reg) tufet (1), tufiștină (2). 4 sn (Mol; Trs) Aluniș. 5 sn (Pop; rar) Mulțime de crengi Si: (pop) tufăriș (4). 6 sm (Reg; fîg) Tufan (9).

TUFÍȘ, tufișuri, s. n. Mulțime de copaci tineri și stufoși; desiș de tufe, tufăriș. Șuieră mierle-n tufiș și cîntă din grîu pitpalacul. COȘBUC, P. II 62. Mai mult de jumătate din întinderea de pămînt ocupat de pădure este tufiș. I. IONESCU, M. 130. ◊ Fig. Ridică tufișurile negre ale sprîncenelor. DUMITRIU, N. 115. ♦ (Rar, cu sens colectiv) Ramuri, crengi. Proptele și mănunchi de tufiș... sprijină și întăresc taracii. ODOBESCU, S. III 109.

TUFÍȘ ~uri n. 1) Loc unde cresc tufe. 2) Desiș de tufe. /tufă + suf. ~iș

tufiș n. pădurice deasă de tufe.

tufíș și stufíș n., pl. urĭ (d. tufă). Desiș de tufe saŭ de copăceĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tufíș s. n., pl. tufíșuri

tufíș s. n., pl. tufíșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TUFIȘ s. crîng, desiș, hățiș, stufăriș, tufăriș, (rar) stuf, tufărie, (pop.) bunget, desime, (reg.) hălăciugă, huceag, huci.

Intrare: tufiș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tufiș
  • tufișul
  • tufișu‑
plural
  • tufișuri
  • tufișurile
genitiv-dativ singular
  • tufiș
  • tufișului
plural
  • tufișuri
  • tufișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)