TUFIȘ, tufișuri, s. n. Mulțime de copaci tineri și stufoși; desiș de tufe, tufăriș. Șuieră mierle-n tufiș și cîntă din grîu pitpalacul. COȘBUC, P. II 62. Mai mult de jumătate din întinderea de pămînt ocupat de pădure este tufiș. I. IONESCU, M. 130. ◊ Fig. Ridică tufișurile negre ale sprîncenelor. DUMITRIU, N. 115. ♦ (Rar, cu sens colectiv) Ramuri, crengi. Proptele și mănunchi de tufiș... sprijină și întăresc taracii. ODOBESCU, S. III 109.