11 definiții pentru tufăriș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUFĂRÍȘ, tufărișuri, s. n. Tufiș – Tufar + suf. -iș.

TUFĂRÍȘ, tufărișuri, s. n. Tufiș – Tufar + suf. -iș.

tufăriș [At: GANE, ap. CADE / V: (reg) ~fer~, ~fir~ / Pl: ~uri, (reg) ~e sn, ~i sm / E: tufă + -ăriș] 1-2 sn Tufiș (1, 3). 3 sn (Reg) Aluniș. 4 sn (Pop; rar) Tufiș (5). 5 sn (Reg) Rariște. 6 sm (Trs; fig) Tufan (9).

TUFĂRÍȘ, tufărișuri, s. n. Tufărie, tufiș. Vin apoi tufărișuri de ceai, lanuri de trestie de zahăr. RALEA, O. 56. Amîndoi ne strecuram și ne tîrîiam ca niște dihănii, prin încurcatele tufărișuri ale luncii. SADOVEANU, O. A. II 122. Tufărișurile și dumbrăvile de primprejur trebuie să fi fost pe atunci și mai multe și mai desfătătoare. GALACTION, O. I 314. Rînduri, rînduri Au ieșit din tîrg prin toate părțile, ca pe furiș; Apoi o luară-ncoace ca să intre-n tufăriș. DAVILA, V. V. 30. ◊ Fig. Înălța cu fereală țigara înspre tufărișul bătut de toamnă al bărbii. SADOVEANU, Î. A. 104.

TUFĂRÍȘ ~uri n. 1) Loc unde cresc tufari. 2) Desiș de tufari. /tufă + suf. ~ăriș

tufăríș și -eríș n., pl. urĭ (d. tufar). Tufiș întins, pădure de tufe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tufăríș s. n., pl. tufăríșuri

tufăríș s. n., pl. tufăríșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TUFĂRIȘ s. crîng, desiș, hățiș, stufăriș, tufiș, (rar) stuf, tufărie, (pop.) bunget, desime, (reg.) hălăciugă, huceag, huci.

Intrare: tufăriș
tufăriș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tufăriș
  • tufărișul
  • tufărișu‑
plural
  • tufărișuri
  • tufărișurile
genitiv-dativ singular
  • tufăriș
  • tufărișului
plural
  • tufărișuri
  • tufărișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)