15 definiții pentru tubercul (s.m.) tuberculă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUBÉRCUL, tuberculi, s. m. 1. Tulpină subterană, scurtă și îngroșată, care înmagazinează substanțele de rezervă ale unor plante. 2. (Anat.) Denumire pentru diferite proeminențe aflate pe vase, cartilaje, piele, organe etc. 3. (Med.) Mică tumoare apărută în grosimea pielii sau în orice alt țesut. [Pl. și: (n.) tubercule.Var.: tubérculă s. f.] – Din fr. tubercule, lat. tuberculum.

tubercul sm [At: BREZOIANU, A. 112/27 / V: sf / Pl: ~i sm, ~e sn / E: lat tuberculum, fr tubercule] 1 (Bot) Tulpină subterană, scurtă și îngroșată, care înmagazinează substanțele de rezervă ale unor plante și care poate servi și ca organ de înmulțire Si: (rar) tuberozitate (2). 2 (Med) Proeminență patologică apărută pe vase, cartilaje, piele, organe etc. 3 (Med) Mică tumoare apărată în grosimea pielii sau în orice alt țesut Si: (rar) tuberozitate (3).

TUBÉRCUL, tuberculi, s. m. 1. Tulpină subterană, scurtă și îngroșată, care înmagazinează substanțele de rezervă ale unor plante. 2. (Anat.) Denumire pentru diferite proeminențe aflate pe vase, cartilaje, piele, organe etc. 3. (Med.) Mică tumoare apărută în grosimea pielii sau în orice alt țesut. [Pl. și: (n.) tubércule.Var.: tubérculă s. f.] – Din fr. tubercule, lat. tuberculum.

TUBÉRCUL, tuberculi, s. m., și tubercule, s. n. 1. Organ al unor plante (rezultat din transformarea unor tulpini subterane) în care se înmagazinează substanțe nutritive și care servește la înmulțirea speciei. Experiența fruntașilor în producția de cartofi arată că prin folosirea tuberculilor mari se obțin sporuri însemnate de recoltă. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2910. 2. Excrescență apărută pe unele țesuturi ale organismelor vii. Tuberculii cerebrali sînt constituiți în majoritate din substanță cenușie. ANATOMIA 196. ♦ Mică tumoare produsă de bacilul lui Koch în interiorul sau la suprafața țesuturilor organismelor vii. – Variantă: (1) tubérculă (C. PETRESCU, A. 332) s. f.

TUBÉRCUL s.m. 1. Tulpină subterană umflată care constituie un rezervor de substanțe nutritive la unele plante. 2. Excrescență apărută pe unele țesuturi ale organelor vii. ♦ (Med.) Mică tumoare produsă de bacilul Koch. [Pl. -li, (s.n.) -le, var. tuberculă s.f. / < fr. tubercule, cf. lat. tuberculum < tuber – excrescență].

TUBÉRCUL1 s. m. 1. tulpină subterană umflată, un rezervor de substanțe nutritive la unele plante; tuber1 (2). 2. excrescență apărută pe unele țesuturi ale organelor vii. ◊ (med.) mică tumoare produsă de bacilul Koch. (< fr. tubercule, lat. tuberculum)

TUBÉRCUL ~i m. 1) (la unele plante) Excrescență îngroșată a tulpinii subterane, în care se acumulează substanțe nutritive de rezervă și care servește la înmulțirea plantei respective. ~i de cartofi. 2) anat. Protuberanță care apare în interiorul unor țesuturi ale organismelor vii sau pe diverse organe. /<fr. tubercule

tubercul n. 1. Bot. excrescență în formă de cocoașă pe unele părți ale plantei (frunze, rădăcină): cartoful e un tubercul; 2. Anat. proeminența unor părți ale organismului; 3. Med. producțiune morbidă de un alb-gălbuiu ce se desvoltă mai ales în plămâni.

*tubércul n., pl. e (lat. tubérculum, dim. d. tuber, unflătură, ganglion; fr. tubercule). Bot. Unflătură normală în ramurile, și maĭ ales în rădăcina uneĭ plante: cartofiĭ îs niște tubercule. Med. Unflătură în țesăturile corpuluĭ, maĭ ales în plămînĭ, ceĭa ce e semnu tuberculozeĭ. – Fals tubercúl saŭ -lă (după fr.).

TUBÉRCULĂ s. f. v. tubercul.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tubércul (bot., anat., med.) s. m., pl. tubérculi

Intrare: tubercul (s.m.)
tubercul1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tubercul
  • tuberculul
  • tuberculu‑
plural
  • tuberculi
  • tuberculii
genitiv-dativ singular
  • tubercul
  • tuberculului
plural
  • tuberculi
  • tuberculilor
vocativ singular
plural
tubercul2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tubercul
  • tuberculul
  • tuberculu‑
plural
  • tubercule
  • tuberculele
genitiv-dativ singular
  • tubercul
  • tuberculului
plural
  • tubercule
  • tuberculelor
vocativ singular
plural
tuberculă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tuberculă
  • tubercula
plural
  • tubercule
  • tuberculele
genitiv-dativ singular
  • tubercule
  • tuberculei
plural
  • tubercule
  • tuberculelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tubercul (s.m.) tuberculă

  • 1. Tulpină subterană, scurtă și îngroșată, care înmagazinează substanțele de rezervă ale unor plante.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Experiența fruntașilor în producția de cartofi arată că prin folosirea tuberculilor mari se obțin sporuri însemnate de recoltă. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2910.
      surse: DLRLC
  • 2. anatomie Denumire pentru diferite proeminențe aflate pe vase, cartilaje, piele, organe etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Tuberculii cerebrali sînt constituiți în majoritate din substanță cenușie. ANATOMIA 196.
      surse: DLRLC
  • 3. medicină Mică tumoare apărută în grosimea pielii sau în orice alt țesut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: