5 definiții pentru tușinat (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUȘINÁT2, -Ă, tușinați, -te, adj. (Pop.) 1. (Despre oi) Tuns pe sub pântece și între picioarele dinapoi. 2. (Despre păr, barbă, mustăți) Tuns scurt. 3. (Despre iarbă, copaci) Tuns scurt sau la același nivel. – V. tușina.

tușinat2, ~ă a [At: DRLU / V: (reg) ~șnat, ~șunit / Pl: ~ați, ~e / E: tușina] 1 (Reg; d. oi) Tuns2 pe sub pântece și între picioarele de dinapoi. 2 (Reg; d. oi) Tuns2 a doua oară. 3 (Reg; îs) Lână ~ă Tușinătură (1). 4 (Reg; îas) Tușinătură (2). 5 (Pop; d. păr, barbă, mustață) Tuns2 (1) (scurt) Si: retezat. 6 (Reg; d. iarbă, copaci) Tuns2 scurt sau la același nivel.

TUȘINÁT2, -Ă, tușinați, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre oi) Tuns pe sub pântece și între picioarele dinapoi. 2. (Despre păr, barbă, mustăți) Tuns scurt. 3. (Despre iarbă, copaci) Tuns scurt sau la același nivel. – V. tușina.

TUȘINÁT2, -Ă, tușinați, -te, adj. 1. (Despre oi) Tuns sub pîntece, la coadă și pe picioarele de dinapoi. 2. (Despre păr, barbă, mustăți) Tuns scurt; retezat. Pletele, tușinate pe frunte și la ceafă, îi erau unse cu unt. SADOVEANU, O. L. 38. Moșneagul tăcea, cu ochii lui pătrunzători și cu barba-i tușinată. id. O. VII 102. Își pipăia în neștire mustața neagră, tușinată. CAMIL PETRESCU, O. II 20. 3. (Despre copaci) Cu ramurile retezate, scurtate, îndreptate. Frunză verde, foaie lată, Fie-te focul de fată, Rămăse și nemăritată, Ca salca netușinată. HODOȘ, P. P. 189.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tușinát adj. m., pl. tușináți; f. sg. tușinátă, pl. tușináte

Intrare: tușinat (adj.)
tușinat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tușinat
  • tușinatul
  • tușinatu‑
  • tușina
  • tușinata
plural
  • tușinați
  • tușinații
  • tușinate
  • tușinatele
genitiv-dativ singular
  • tușinat
  • tușinatului
  • tușinate
  • tușinatei
plural
  • tușinați
  • tușinaților
  • tușinate
  • tușinatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tușinat (adj.) popular

  • 1. (Despre oi) Tuns pe sub pântece și între picioarele dinapoi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. (Despre păr, barbă, mustăți) Tuns scurt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: retezat (adj.) tuns (adj.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pletele, tușinate pe frunte și la ceafă, îi erau unse cu unt. SADOVEANU, O. L. 38.
      surse: DLRLC
    • Moșneagul tăcea, cu ochii lui pătrunzători și cu barba-i tușinată. SADOVEANU, O. VII 102.
      surse: DLRLC
    • Își pipăia în neștire mustața neagră, tușinată. CAMIL PETRESCU, O. II 20.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre iarbă, copaci) Tuns scurt sau la același nivel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Frunză verde, foaie lată, Fie-te focul de fată, Rămăse și nemăritată, Ca salca netușinată. HODOȘ, P. P. 189.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi tușina
    surse: DEX '98 DEX '09