opțiuni
  • info

7 definiții pentru triumfare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIUMFARE s. f. (Rar) Faptul de a triumfa; biruință strălucită. [Pr.: tri-um-] – V. triumfa.

TRIUMFARE s. f. (Rar) Faptul de a triumfa; biruință strălucită. [Pr.: tri-um-] – V. triumfa.

triumfare sf [At: POLIZU / P: tri-u~ / E: triumfa] (Rar) 1 Repurtare a unei victorii strălucite în luptă. 2 (Fig) Reușită într-o anumită împrejurare.

TRIUMFARE s. f. (Rar) Faptul de a triumfa; biruință, învingere. Dintr-înșii timpii grei să facă oaste, Ce-n triumfarea cauzei omenirii Să-nvingă sau să cadă prăzi pieirii. NECULUȚĂ, Ț. D. 27.

TRIUMFARE s.f. (Rar) Faptul de a triumfa; izbîndă strălucită. [< triumfa].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

triumfare (desp. tri-um-) s. f., g.-d. art. triumfării

triumfare (tri-um-) s. f., g.-d. art. triumfării

triumfare s. f. (sil. tri-um-), g.-d. art. triumfării

Intrare: triumfare
triumfare substantiv feminin
  • silabație: tri-um- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triumfare
  • triumfarea
plural
  • triumfări
  • triumfările
genitiv-dativ singular
  • triumfări
  • triumfării
plural
  • triumfări
  • triumfărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

triumfare, triumfărisubstantiv feminin

  • 1. rar Faptul de a triumfa; biruință strălucită. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: biruință izbândă învingere
    • format_quote Dintr-înșii timpii grei să facă oaste, Ce-n triumfarea cauzei omenirii Să-nvingă sau să cadă prăzi pieirii. NECULUȚĂ, Ț. D. 27. DLRLC
etimologie:
  • vezi triumfa DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.