4 definiții pentru trifurca (3 trifurcă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trifurca vtr [At: DN3 / Pzi: ~furc / E: fr trifurquer] 1-2 A (se) împărți în trei (ca brațele unei furci) Si: trifurcație (1).

TRIFURCÁ vb. I. refl. A se împărți în trei (ca brațele unei furci). [P.i. trifúrc. /< fr. trifurquer, cf. lat. tri – trei, lat. furca – furcă].[1]

  1. Indicația trifurc, corespunzătoare persoanei 1 sg. este probabil greșită, explicațiile indică un sens unipersonal. — gall

TRIFURCÁ vb. refl. a se ramifica în trei ramuri, direcții. (< fr. trifurquer)

A SE TRIFURCÁ pers. 3 se trifúrcă intranz. A se împărți în trei ramuri sau ramificații. /<fr. trifurquer

Intrare: trifurca (3 trifurcă)
trifurca (3 trifurcă) verb grupa I conjugarea I
verb (V10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trifurca
  • trifurcare
  • trifurcat
  • trifurcatu‑
  • trifurcând
  • trifurcându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • trifurcă
(să)
  • trifurce
  • trifurca
  • trifurcă
  • trifurcase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • trifurcă
(să)
  • trifurce
  • trifurcau
  • trifurca
  • trifurcaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)