TRICOCEFAL, tricocefali, s. m. Vierme parazit lung de 3-5 cm, care trăiește în intestinul gros al omului infestat și al calului, hrănindu-se cu sângele lor (Trichuris trichiura). – Din fr. trichocéphale.

tricocefal sm [At: BIANU, D. S. / S și: ~chocephal / Pl: ~i / E: fr trichocéphal] (Zlg) Vierme parazit care trăiește în intestinul gros al omului infestat și al calului, hrănindu-se cu sângele lor (Trichuris trichiura).

TRICOCEFAL, tricocefali, s. m. Vierme parazit care trăiește în intestinul gros al omului infestat și al calului, hrănindu-se cu sângele lor (Trichuris trichiura). – Din fr. trichocéphale.

TRICOCEFAL, tricocefali, s. m. Vierme parazit care trăiește în intestinul gros al omului, producînd anumite tulburări (Trichocephalus dispar).

TRICOCEFAL s.m. Vierme parazit care trăiește în intestinul gros al omului, producînd anumite tulburări. [< fr. trichocéphale].

TRICOCEFAL s. m. vierme nematod parazit al intestinului omului și al câtorva animale. (< fr. trichocéphale)

TRICOCEFAL ~i m. Vierme parazit lung care trăiește în intestinul gros al omului, hrănindu-se cu sânge. /<fr. triocéphale

tricocefal s. m., pl. tricocefali

tricocefal s. m., pl. tricocefali

tricocefal s. m., pl. tricocefali

TRICO-₁ (TRICHO-, TRIHO-₁) „fire de păr, perișori, pilozitate; pilos ciliar”. ◊ gr. thrix, trikhos „fir de păr” > fr. tricho-, germ. id., engl. id., it. trico- > rom. trico-, tricho- și triho-. □ ~blaste (v. -blast), s. n. pl., 1. Idioblaste diferite ca formă și ramificație. 2. Celule ale epidermei vegetale, generatoare de peri absorbanți; ~carp (trichocarp) (v. -carp), adj., cu fructe păroase; ~caul (v. -caul), adj., cu tulpină piloasă; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m. pl., 1. adj., Cu capitule păroase. 2. s. m. pl., Viermi paraziți din clasa nematodelor, cu extremități foarte fine; ~centru (v. -centru), adj., (despre plante) cu spini păroși; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri păroase; ~clazie (v. -clazie), s. f., rupere a firelor de păr; ~clazomanie (v. clazo-, v. manie) s. f., stare obsesivă de a-și smulge părul; ~coc (v. -coc), adj., cu bace păroase; ~fil (v. fil₂), adj., cu frunze păroase; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante ale căror frunze sînt păroase; ~fiție (v. -fiție), s. f., boală parazitară produsă de unele ciuperci care atacă pielea capului, provocînd căderea părului; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de firele de păr; ~for (trihofor) (v. -for), s. n., 1. Suport al tricoginului. 2. Trunchi filamentos, prezent la fungi; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce creșterea părului; ~gin (v. -gin), s. n., 1. Prelungire cilindrică a carpogonului, servind ca recipient al gametului masculin, la rodoficee. 2. Proeminență curbată pe vîrful ascogonului care asigură fecundarea ascomicetelor; ~hidrofite (trihohidrofite) (v. hidro-₁, v. -fit), s. f. pl., plante cu sistem radicular dezvoltat care pătrunde în straturile adînci ale solului, folosind apa care se ridică prin capilaritate din pînza freatică; ~id (trichoid) (v. -id), adj., asemănător cu părul; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază structura, funcțiile și bolile părului; ~malacie (v. -malacie), s. f., afecțiune caracterizată prin plăci alopecice, pe suprafața cărora se află fire de păr groase și foarte fragile; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile părului; ~petal (v. -petal), adj., cu petale păroase; ~ptere (v. -pter), s. f. pl., ordin de insecte care au aripi mari, acoperite cu peri sau cu mici solzișori fini; ~ptiloză (v. -ptiloză), s. f., fisurare longitudinală a extremităților firelor de păr, de obicei traumatică; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a firelor de păr; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe păroase; ~spori (v. -spori), s. m. pl., paraziți criptogamici care infectează părul; ~sporie (v. -sporie), s. f., afecțiune a părului provocată de unii paraziți criptogamici.