11 definiții pentru triciclu (pl. -luri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRICÍCLU, tricicluri, s. n. Tricicletă. – Din fr. tricycle.

triciclu sn [At: ALEXI, W. / Pl: ~ri, ~le / E: fr tricycle] (Rar) Tricicletă.

TRICÍCLU, tricicluri, s. n. (Rar) Tricicletă. – Din fr. tricycle.

TRICÍCLU adj. (Despre un aterizor sau un velociped) Cu trei roți. // s.n. Tricicletă. [Pl. -li (s.n.) -le, -luri. / < fr. tricycle, cf. gr. tri – cu trei, kyklos – roată].

TRICÍCLU I. adj. (despre un aterizor, un velociped) cu trei roți. II. s. n. tricicletă. (< fr. tricycle)

TRICÍCLU ~ri n. Vehicul asemănător bicicletei, cu trei roți, dintre care două sunt paralele. /<fr. tricycle

triciclu n. aparat de transport personal, cu trei roate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!tricíclu (-ci-clu) s. n., art. tricíclul; pl. tricícluri

tricíclu s. n. (sil. -clu), art. tricíclul; pl. tricícluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRICÍCLU s. v. tricicletă.

Intrare: triciclu (pl. -luri)
triciclu (pl. -luri) substantiv neutru
  • silabație: -clu
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triciclu
  • triciclul
  • triciclu‑
plural
  • tricicluri
  • triciclurile
genitiv-dativ singular
  • triciclu
  • triciclului
plural
  • tricicluri
  • triciclurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)