TRICICLETĂ, triciclete, s. f. Vehicul (pentru copii) cu trei roți dispuse pe două osii paralele, pus în mișcare prin învârtirea unor pedale asemănătoare cu ale bicicletei; triciclu. – Din fr. tricycle (modificat după bicicletă).

tricicletă sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~te / E: triciclu adaptat după bicicletă] Vehicul (pentru copii) cu trei roți, pus în mișcare cu ajutorul unor pedale asemănătoare cu ale bicicletei Si: (rar) triciclu.

TRICICLETĂ, triciclete, s. f. Vehicul (pentru copii) cu trei roți dispuse pe două osii paralele, pus în mișcare prin învârtirea unor pedale asemănătoare cu ale bicicletei; triciclu. – Din fr. tricycle (modificat după bicicletă).

TRICICLETĂ, triciclete, s. f. Vehicul cu trei roți puse în mișcare de ciclist prin învîrtirea unor pedale asemănătoare cu ale bicicletei.

TRICICLETĂ s.f. Vehicul (pentru copii) cu trei roți care este pus în mișcare cu ajutorul pedalelor; triciclu. [Cf. fr. tricycle].

TRICICLETĂ s. f. vehicul (pentru copii) cu trei roți, pus în mișcare cu ajutorul pedalelor; triciclu. (< tri- + /bi/cicletă)

TRICICLETĂ ~e f. Vehicul (pentru copii) cu trei roți, asemănător cu bicicleta, acționat cu picioarele prin intermediul a două pedale. [Sil. -ci-cle-] /tri- + [bi]cicletă

*triciclétă f., pl. e (tri- și cicletă ca’n bicicletă). Velociped cu treĭ roate. – Rar și tricíclu, n., pl. e. V. tripletă.

tricicletă (desp. -ci-cle-) s. f., g.-d. art. tricicletei; pl. triciclete

tricicletă (-ci-cle-) s. f., g.-d. art. tricicletei; pl. triciclete

tricicletă s. f. (sil. -cle-), pl. triciclete

TRICICLETĂ s. (rar) triciclu. (Merge pe ~.)

TRICICLETĂ s. (rar) triciclu. (Merge pe ~.)