11 definiții pentru trișa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIȘÁ, trișez, vb. I. Intranz. și tranz. A înșela la jocul de cărți; p. gener. a induce în eroare; a păcăli, a înșela. – Din fr. tricher.

trișa vi [At: VINEA, L. I, 359 / Pzi: ez / E: fr tricher] 1 A înșela la jocul de cărți. 2 (Pgn) A induce în eroare Si: a înșela, a păcăli.

TRIȘÁ, trișez, vb. I. Intranz., Tranz. A înșela la jocul de cărți; p. gener. a induce în eroare; a păcăli, a înșela. – Din fr. tricher.

TRIȘÁ, trișez, vb. I. Intranz. A înșela la jocul de cărți. E putredă de bani și mi-i mai ia și pe ai mei. Trișează! DUMITRIU, B. F. 42. M-aș uita în cărțile dumitale. Aș trișa, dacă nu ți-aș spune că le-am văzut. SEBASTIAN, T. 61. ♦ A induce în eroare, a păcăli, a înșela. Își propusese... să afle exact cîte trepte are de urcat și de coborît... Însă pentru aceasta era neapărată nevoie să nu trișeze. C. PETRESCU, C. V. 41.

TRIȘÁ vb. I. intr. A înșela la jocul de cărți; (p. ext.) a induce în eroare. [< fr. tricher].

TRIȘÁ vb. intr., tr. a înșela la jocul de cărți; (p. ext.) a păcăli, a înșela. (< fr. tricher)

A TRIȘÁ ~éz 1. intranz. A folosi mijloace necinstite la jocul de cărți. 2. tranz. (parteneri la jocul de cărți) A induce în eroare, măsluind cărțile. /<fr. tricher


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trișá (a ~) vb., ind. prez. 3 trișeáză, 1 pl. trișắm; ger. trișấnd

trișá vb., ind. prez. 1 sg. trișéz, 3 sg. și pl. trișeáză, 1 pl. trișăm; ger. trișând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRIȘÁ vb. 1. (înv. și reg.) a sfeti. (A ~ la jocul de cărți.) 2. v. înșela.

TRIȘA vb. 1. (înv. și reg.) a sfeti. (A ~ la jocul de cărți.) 2. a ademeni, a amăgi, a încînta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu minciuni.)

Intrare: trișa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trișa
  • trișare
  • trișat
  • trișatu‑
  • trișând
  • trișându‑
singular plural
  • trișea
  • trișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trișez
(să)
  • trișez
  • trișam
  • trișai
  • trișasem
a II-a (tu)
  • trișezi
(să)
  • trișezi
  • trișai
  • trișași
  • trișaseși
a III-a (el, ea)
  • trișea
(să)
  • trișeze
  • trișa
  • trișă
  • trișase
plural I (noi)
  • trișăm
(să)
  • trișăm
  • trișam
  • trișarăm
  • trișaserăm
  • trișasem
a II-a (voi)
  • trișați
(să)
  • trișați
  • trișați
  • trișarăți
  • trișaserăți
  • trișaseți
a III-a (ei, ele)
  • trișea
(să)
  • trișeze
  • trișau
  • trișa
  • trișaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trișa

  • 1. A înșela la jocul de cărți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • E putredă de bani și mi-i mai ia și pe ai mei. Trișează! DUMITRIU, B. F. 42.
      surse: DLRLC
    • M-aș uita în cărțile dumitale. Aș trișa, dacă nu ți-aș spune că le-am văzut. SEBASTIAN, T. 61.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare A induce în eroare.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: păcăli înșela (amăgi) un exemplu
      exemple
      • Își propusese... să afle exact cîte trepte are de urcat și de coborît... Însă pentru aceasta era neapărată nevoie să nu trișeze. C. PETRESCU, C. V. 41.
        surse: DLRLC

etimologie: