TRIȘA, trișez, vb. I. Intranz. A înșela la jocul de cărți. E putredă de bani și mi-i mai ia și pe ai mei. Trișează! DUMITRIU, B. F. 42. M-aș uita în cărțile dumitale. Aș trișa, dacă nu ți-aș spune că le-am văzut. SEBASTIAN, T. 61. ♦ A induce în eroare, a păcăli, a înșela. Își propusese... să afle exact cîte trepte are de urcat și de coborît... Însă pentru aceasta era neapărată nevoie să nu trișeze. C. PETRESCU, C. V. 41.