traversare sf [At: ALEXI, W. / V: (fer) ~amv~ / Pl: ~sări / E: traversa] 1 Străbatere a munților, câmpiilor, țărilor, mărilor, oceanelor etc. Si: traversat¹ (1). 2 Trecere a drumurilor, străzilor, podurilor etc. de pe o parte pe cealaltă parte Si: traversat¹ (2). 3 (Fig) Suportare (o anumită vreme) a unei perioade, a unui fenomen. 4 (Ccr) Instalație la întretăierea a două linii de cale ferată. 5 Așezare a unei nave cu axa paralelă cu crestele valurilor.

TRAVERSARE, traversări, s. f. Acțiunea de a traversa. Necontenit coboară mai adînc în văile munților... trăind astfel cu o mare intensitate această întîmplare unică a vieții lui: traversarea Carpaților. BOGZA, C. O. 335.

TRAVERSARE s.f. Acțiunea de a traversa și rezultatul ei; trecere peste... ♦ (Concr.) Instalație la întretăierea a două linii de cale ferată. ♦ Așezare a unei nave cu axa paralelă cu crestele valurilor. [< traversa].

TRAVERSARE s. f. 1. acțiunea de a traversa. 2. instalație la întretăierea a două linii de cale ferată. 3. străpungerea unui element de construcție pentru montarea instalațiilor. 4. așezare periculoasă a unei nave cu axa paralelă cu crestele valurilor. (< traversa)

tramversare sf vz traversare

traversare s. f., g.-d. art. traversării; pl. traversări

traversare s. f., g.-d. art. traversării; pl. traversări

traversare s. f., g.-d. art. traversării; pl. traversări

TRAVERSARE s. 1. trecere. (~ străzii.) 2. v. străbatere.

TRAVERSARE s. 1. trecere. (~ străzii.) 2. parcurgere, străbatere. (După ~ întregii cîmpii, rîul cotește spre sud.)