8 definiții pentru trasator (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRASATÓR, (1) trasatori, s. m., (2) trasatoare, s. n. 1. S. m. Lucrător care execută trasarea unor piese brute. 2. S. n. Trasor (1). – Trasa + suf. -tor.

TRASATÓR, (1) trasatori, s. m., (2) trasatoare, s. n. 1. S. m. Lucrător care execută trasarea unor piese brute. 2. S. n. Trasor (1). – Trasa + suf. -tor.

trasator, ~oare [At: IOANOVICI, TEHN. 225 / Pl: ~i, ~oare / E: trasa1 + -tor] 1 smf Lucrător care execută trasarea (3) unei piese brute Si: trasor (1). 2 sn Trasor (2).

TRASATÓR1, trasatori, s. m. Lucrător care execută trasarea unei piese brute. Covaci fusese înainte trasator la Grivița-vagoane. DUMITRIU, N. 194.

TRASATÓR, -OÁRE s.m. și f. Lucrător care execută trasarea unor piese brute. // s.n. Trasor (1). [< trasa + -tor].

TRASATÓR, -OÁRE I. s. m. f. lucrător care execută trasarea unor piese brute. II. s. n. trasor (I, 1). (< trasa + -tor)

TRASATÓR2 ~i m. Muncitor specializat în operații de trasare pe piese brute. /a trage + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trasatór1 (lucrător) s. m., pl. trasatóri

trasatór (lucrător) s. m., pl. trasatóri

Intrare: trasator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trasator
  • trasatorul
  • trasatoru‑
plural
  • trasatori
  • trasatorii
genitiv-dativ singular
  • trasator
  • trasatorului
plural
  • trasatori
  • trasatorilor
vocativ singular
  • trasatorule
plural
  • trasatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trasator, -oare (persoană) trasatoare

  • 1. Lucrător care execută trasarea unor piese brute.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Covaci fusese înainte trasator la Grivița-vagoane. DUMITRIU, N. 194.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Trasa + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN