6 definiții pentru tranzițional
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRANZIȚIONAL, -Ă, tranziționali, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de tranziție, de tranziție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. transitionnel.
TRANZIȚIONAL, -Ă, tranziționali, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de tranziție, de tranziție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. transitionnel.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
tranzițional, ~ă a [At: SCL 1964, 409 / Pl: ~i, ~e / E: tranziție + -onal] (Rar) 1 Care are caracter de tranziție (1). 2 Privitor la tranziție (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRANZIȚIONAL, -Ă adj. (Liv.) De tranziție. [Pron. -ți-o-. / cf. engl. transitional].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRANZIȚIONAL, -Ă adj. cu caracter de tranziție. ◊ (chim.; despre elemente) la care electronul distinctiv ocupă un substrat aparținând unui strat electronic inferior. (< fr. transitionnel)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TRANZIȚIONAL ~ă (~i, ~e) Care are un caracter de tranziție. /<fr. transitionnel
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tranzițional adj. m., pl. tranziționali; f. sg. tranzițională, pl. tranziționale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
tranzițional, tranziționalăadjectiv
- 1. Cu caracter de tranziție, de tranziție. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. (Despre elemente) La care electronul distinctiv ocupă un substrat aparținând unui strat electronic inferior. MDN '00
-
etimologie:
- transitionnel DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.