14 definiții pentru tranzistor transistor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANZISTÓR, tranzistoare, s. n. 1. Semiconductor al unui circuit electric servind ca amplificator de putere. 2. Aparat de radio portativ prevăzut cu mai multe tranzistoare (1). [Pl. și: (m.) tranzistori.Var.: transistór s. n.] – Din fr. transistor, germ. Transistor.

TRANZISTÓR, tranzistoare, s. n. 1. Semiconductor al unui circuit electric servind ca amplificator de putere. 2. Aparat de radio portativ prevăzut cu mai multe tranzistoare (1). [Pl. și: (m.) tranzistori.Var.: transistór s. n.] – Din fr. transistor, germ. Transistor.

tranzistor sn [At: DN2 / S și: (înv) ~nsi~ / A și: ~zis~ / Pl: ~oare, ~i sm / E: fr transistor] 1 Dispozitiv electronic alcătuit dintr-un semiconductor, având funcțiuni similare cu cele ale tuburilor electronice. 2 Aparat de radio portativ prevăzut cu tranzistoare (1).

TRANZISTÓR s.n. 1. Dispozitiv cu semiconductori cu trei electrozi care amplifică tensiuni sau curenți electrici. 2. Aparat de radio portativ echipat cu tranzistoare. [Pl. și (s.m.) -ori, var. transistor s.n.m. / < engl., fr., it. transistor < engl. trans(fer) + (res)istor – rezistență de transfer].

TRANZISTÓR I. s. n. / s. m. dispozitiv electronic din semiconductoare cu trei electrozi care amplifică tensiuni sau curenți electrici. II. s. n. aparat de radio portativ echipat cu tranzistori (I). (< fr. transistor, germ. Transitor)

tranzistór s. n. Aparat de radio portativ cu tranzistori ◊ „Un Mitrea Cocor, cu cinstea lui și curățenia trupeascxă și sufletească, ar face hazul noilor criticaștri, autori și ei de nuvele în care țăranul devine un fel de hippy pe tractor, înarmat cu tranzistor. Sc. 24 IV 74 p. 6 [var. transistor] (din engl. americ., fr. transistor; PR 1953; V. Guțu Romalo C.G. 8184, FC II 246; D. Am., LTR; DEX, DN3)

TRANZISTÓR2 ~oáre n. Aparat de radio portativ. /<fr. transistor, germ. Transistor

TRANZISTÓR1 ~oáre n. Piesă semiconductoare pentru generarea, amplificarea și transformarea oscilațiilor electrice. [Pl. și tranzistori] /<fr. transistor, germ. Transistor

TRANSISTÓR s. n. v. tranzistor.

TRANSISTÓR, transistoare, s. n. Dispozitiv pentru amplificarea oscilațiilor electrice, bazat pe efectele electrice de la suprafețele de contact dintre anumite semiconductoare.

TRANSÍSTOR s.n.m. v. tranzistor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tranzistór1 (semiconductor) s. m. / s. n., pl. tranzistóri/ tranzistoáre

tranzistór2 (aparat de radio) s. n., pl. tranzistoáre

tranzistór (aparat de radio) s. n., pl. tranzistoáre

tranzistór (semiconductor) s. n./s. m., pl. tranzistoáre/tranzistóri

Intrare: tranzistor
tranzistor1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tranzistor
  • tranzistorul
  • tranzistoru‑
plural
  • tranzistori
  • tranzistorii
genitiv-dativ singular
  • tranzistor
  • tranzistorului
plural
  • tranzistori
  • tranzistorilor
vocativ singular
plural
tranzistor2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tranzistor
  • tranzistorul
  • tranzistoru‑
plural
  • tranzistoare
  • tranzistoarele
genitiv-dativ singular
  • tranzistor
  • tranzistorului
plural
  • tranzistoare
  • tranzistoarelor
vocativ singular
plural
transistor1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transistor
  • transistorul
  • transistoru‑
plural
  • transistori
  • transistorii
genitiv-dativ singular
  • transistor
  • transistorului
plural
  • transistori
  • transistorilor
vocativ singular
plural
transistor2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transistor
  • transistorul
  • transistoru‑
plural
  • transistoare
  • transistoarele
genitiv-dativ singular
  • transistor
  • transistorului
plural
  • transistoare
  • transistoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tranzistor transistor

  • 1. Semiconductor al unui circuit electric servind ca amplificator de putere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Aparat de radio portativ prevăzut cu mai mulți tranzistori.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • comentariu Pentru sensul (2.) se folosește numai forma neutră.
    surse: DOOM 2

etimologie: