transvazare sf [At: COSTINESCU / S și: (înv) ~asa~ / Pl: ~zări / E: transvaza] (Liv) Mutare a unui lichid sau a unui material pulverulent dintr-un vas în altul prin turnare, prin pompare, cu ajutorul unui sifon etc.

TRANSVAZARE s. f. Acțiunea de a transvaza.

TRANSVAZARE s.f. Acțiunea de a transvaza și rezultatul ei. [< transvaza].

transvazare s. f. (tehn.) Trecerea dintr-un recipient în altul ◊ „A luat bidonul de plastic și a început să toarne benzină în rezervor. Dintr-odată, benzina a luat foc [...] în timpul transvazării benzinei, prin frecare, în condiții de temperatură ridicată, se creează un câmp electric atât de puternic încât poate produce scântei.” Sc. 18 VIII 77 p. 5 (din transvaza; LTR; DEX, DN3)

transvazare (desp. trans-va-) s. f., g.-d. art. transvazării; pl. transvazări

transvazare (trans-va-) s. f., g.-d. art. transvazării; pl. transvazări

transvazare s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transvazării; pl. transvazări

TRANSVAZARE s. pritocire. (~ unui lichid.)