transsubstanțiațiune sf [At: CADE / P: ~ți-a-ți-u~ / E: fr transsubstantiation] (La catolici și la ortodocși) Concepția despre taina împărtășaniei ca prefacere miraculoasă a pâinii și a vinului în trupul și sângele lui lisus Hristos Si: transsubstanțiere (1).

TRANSSUBSTANȚIAȚIUNE s. f. Transsubstanțiere.

TRANSSUBSTANȚIAȚIUNE s. f. (bis.) denumire a tainei prefacerii vinului și a pâinii din împărtășanie în trupul și sângele lui Cristos. (< fr. transsubstantiation)

TRANSSUBSTANȚIUNE s.f. (Rel.) Denumire a tainei prefacerii vinului și a pîinii din împărtășanie în trupul și sîngele lui Cristos; transsubstanțiere. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. transsubstantiation].

TRANSSUBSTANȚIUNE f. rel. Una din cele șapte taine bisericești, constând din prefacerea vinului și a pâinii din cuminecătură în trupul și sângele lui Isus Hristos. /<fr. transsubstantiation

*transubstanțiațiúne f. (mlat. transsubstantiatio). Teol. Acțiunea de a transubstanția. – Și transsub-. – Și -áție și -ére.

transsubstanțiațiune s. f. (sil. -ți-a-ți-u-; mf. trans-), g.-d. art. transsubstanțiațiunii

TRANSSUBSTANȚIAȚIUNE s. v. transsubstanțiere.

TRANSSUBSTANȚIAȚIUNE s. (BIS.) transsubstanțiere.