13 definiții pentru transparență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSPARÉNȚĂ, transparențe, s. f. (Adesea fig.) Proprietate a unor corpuri sau a unor medii de a fi transparente. – Din fr. transparence.

TRANSPARÉNȚĂ, transparențe, s. f. (Adesea fig.) Proprietate a unor corpuri sau a unor medii de a fi transparente. – Din fr. transparence.

TRANSPARÉNȚĂ, transparențe, s. f. Calitatea de a fi transparent2. E alb, E numai alb Ca-ntr-un decor alpin Cu grijă așezat Sub un clopot de cleștar curat Prin a cărui transparență ideală Trec razele, cu străluciri, ca de beteală. CAMIL PETRESCU, V. 98. În transparențe de aer și lumină s-aprinde un joc de licăriri ciudate. BART, S. M. 22. M-așez privind în clarul lunii sub transparența atmosferii. MACEDONSKI, O. I 64.

TRANSPARÉNȚĂ s.f. Calitatea a ceea ce este transparent. [Cf. fr. transparence].

TRANSPARÉNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi transparent. 2. mod de lucru, principiu al unor conducători sau organe conducătoare de a face cunoscută public, în permanență, întreaga lor activitate. (< fr. transparence)

TRANSPARÉNȚĂ ~e f. Caracter transparent. /<fr. transparence

transparență f. calitatea celor transparente.

*transparénță f., pl. e (d. transparent). Calitatea de a fi transparent: transparența sticleĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!transparénță (tran-spa-/trans-pa-) s. f., g.-d. art. transparénței; pl. transparénțe

transparénță s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transparénței; pl. transparénțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRANSPARÉNȚĂ s. 1. claritate. (~ a unei lentile.) 2. diafanitate, (rar) străvezime, transparițiune, (înv.) prevedere, străvedere. (~ unui material textil.) 3. v. limpezime. 4. (POL.) glasnost.

TRANSPARÉNȚĂ s. v. claritate, inteligibilitate, limpezeală, limpezime.

TRANSPARENȚĂ s. 1. claritate. (~ a unei lentile.) 2. diafanitate, (rar) străvezime, transparițiune, (înv.) prevedere, străvedere. (~ unui material.) 3. claritate, curățenie, limpezime, puritate. (~ apei.)

transparență s. v. CLARITATE. INTELIGIBILITATE. LIMPEZEALĂ. LIMPEZIME.

Intrare: transparență
transparență substantiv feminin
  • silabație: trans-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transparență
  • transparența
plural
  • transparențe
  • transparențele
genitiv-dativ singular
  • transparențe
  • transparenței
plural
  • transparențe
  • transparențelor
vocativ singular
plural