10 definiții pentru transmițător (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE, transmițători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transmite. 2. S. n. Aparat ori dispozitiv (automat) pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. – Transmisie + suf. -ător.

TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE, transmițători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transmite. 2. S. n. Aparat ori dispozitiv (automat) pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. – Transmisie + suf. -ător.

transmițător, ~oare [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~oare / E: transmite + -ător] 1 a Care transmite (1) ceva de la unul la altul. 2 sm Persoană care transmite (4) (printr-un aparat emițător). 3 sn Aparat (automat) folosit pentru transmiterea (8) semnalelor telegrafice sau radiofonice.

TRANSMIȚĂTÓR1, transmițătoare, s. n. Aparat pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice.

TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. Care transmite; emițător. // s.n. Aparat pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. [< transmite + -(ă)tor, după fr. transmetteur].

TRANSMIȚĂTÓR, -OÁRE I. adj. care transmite; emițător. II. s. m. cel care transmite (cu ajutorul unui aparat emițător). III. s. n. aparat pentru transmiterea semnelor telegrafice sau radiofonice. (după fr. transmetteur)

TRANSMIȚĂTÓR2 ~oáre n. Aparat pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. /a transmite + suf. ~tor

transmițător n. aparat ce transmite semnalele telegrafice sau sunetele telefonice.

*transmițătór, -oáre adj. și s. Care transmite. S. n., pl. oare. Aparat care transmite (semnale optice, electrice ș. a.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!transmițătór2 (tran-smi-/trans-mi-) s. n., pl. transmițătoáre

transmițătór s. n. (sil. mf. trans-), pl. transmițătoáre

Intrare: transmițător (s.n.)
transmițător2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: tran-smi-, trans-mi-
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transmițător
  • transmițătorul
  • transmițătoru‑
plural
  • transmițătoare
  • transmițătoarele
genitiv-dativ singular
  • transmițător
  • transmițătorului
plural
  • transmițătoare
  • transmițătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

transmițător (s.n.)

  • 1. Aparat ori dispozitiv (automat) pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • Transmisie + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN