14 definiții pentru transilvănean (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSILVĂNEÁN, -Ă, transilvăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Transilvania; ardelean. 2. Adj. Care aparține Transilvaniei sau transilvănenilor (1), privitor la Transilvania ori la transilvăneni; ardelean, ardelenesc, transilvan. – Transilvania (n. pr.) + suf. -ean.

TRANSILVĂNEÁN, -Ă, transilvăneni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Transilvaniei sau care este originară de acolo; ardelean. 2. Adj. Care aparține Transilvaniei sau populației ei, privitor la Transilvania sau la populația ei; ardelean, ardelenesc, transilvan. – Transilvania (n. pr.) + suf. -ean.

TRANSILVĂNEÁN2, -Ă, transilvăneni, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în Transilvania sau este originară de acolo; ardelean.

TRANSILVĂNEÁN1, -Ă, transilvăneni, -e, adj. Din Transilvania, care aparține Transilvaniei; ardelean, ardelenesc. Dacă ar fi fost înțelept... ar fi așteptat liniștit pînă mîine, ar fi mîncat cu tînărul transilvănean și acuma ar dormi. REBREANU, R. I 48.

TRANSILVĂNEÁN2 ~éni m. Persoană care face parte din populația de bază a Transilvaniei sau este originară din Transilvania. /Transilvania n. pr. + suf. ~ean

TRANSILVĂNEÁN1 ~eánă (~éni, ~éne) Care aparține Transilvaniei sau locuitorilor ei; referitor la Transilvania; ardelean. /Transilvania n. pr. + suf. ~ean

*Transilván, -ă și (ob.) Transilvăneán, -eáncă s. (d. Transilvania). Ardelean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

transilvăneán adj. m., s. m., pl. transilvănéni; adj. f. transilvăneánă, pl. transilvănéne

transilvăneán adj. m., s. m. (sil. tran-), pl. transilvănéni; f. sg. transilvăneánă, pl. transilvănéne

Transilvănean sb. m., -neancă sb. f.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRANSILVĂNEÁN s., adj. 1. s. ardelean, (înv. și reg.) ungurean, (prin Bucov.) ardău. (E ~ de origine.) 2. adj. ardelean, ardelenesc, (rar) transilvan. (Populație ~.)

TRANSILVĂNEAN s., adj. 1. s. ardelean, (înv. și reg.) ungurean, (prin Bucov.) ardău. (E ~ de origine.) 2. adj. ardelean, ardelenesc, (rar) transilvan. (Populație ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Quercus polycarpa Schur, « Gorun transilvănean ». Specie indigenă cu mai multe ghinde la un loc, ovate, sesile sau cu peduncul scurt, cupele cu solzii lați și peri în partea superioară. Frunze groase, coriacee, pubescente pe partea inferioară, lucioase și verzi-închis pe cea superioară, obovate, lobate. Plantă, cca 25 cm înălțime, coroană sferică.

Syringa josikaea Jacq. « Liliac transilvănean ». Specie care înflorește primăvara-tîrziu. Flori slab-aromate (corolă violacee, tub 1-1,5 cm lungime), în panicule, cca 18 cm lungime. Frunze lat-eliptice sau oblongi, mai late la mijloc, pînă la 12 cm lungime; pe partea superioară verzi-închis, pe cea inferioară verzi-aurii, pețiol 1 cm lungime. Lujeri tineri pubescenți. Plantă, de cca 3,5 m înălțime. Fruct, capsulă ovată, acută.

Intrare: transilvănean (s.m.)
transilvănean2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: tran-
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transilvănean
  • transilvăneanul
  • transilvăneanu‑
plural
  • transilvăneni
  • transilvănenii
genitiv-dativ singular
  • transilvănean
  • transilvăneanului
plural
  • transilvăneni
  • transilvănenilor
vocativ singular
  • transilvăneanule
  • transilvănene
plural
  • transilvănenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

transilvănean transilvăneană

etimologie:

  • Transilvania (nume propriu) + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX