11 definiții pentru tranchilizant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tranchilizant, ~ă sn, a [At: COSTINESCU / S și: (înv) ~isa~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr tranquillisant] 1-2 (Medicament) care reduce starea de tensiune psihică, frica, reacțiile psihomotorii, echilibrează afectul și determină o stare de calm, de indiferență Si: calmant.

TRANCHILIZÁNT, -Ă, tranchilizanți, -te, adj., s. n. (Substanță, medicament) care liniștește, care relaxează. – Din fr. tranquillisant.

TRANCHILIZÁNT, -Ă, tranchilizanți, -te, adj., s. n. (Substanță, medicament) care produce o stare de calm, de indiferență. – Din fr. tranquillisant.

TRANCHILIZÁNT, -Ă adj., s.n. (Medicament) cu acțiune deconectantă, reducând starea de tensiune psihică, anxietatea, fără a produce somn; calmant. [< fr. tranquillisant].

TRANCHILIZÁNT, -Ă adj., s. n. (medicament) care liniștește, relaxează; calmant. (< fr. tranquillisant)

tranchilizánt s. n. (med.) Sedativ, substanță care produce o stare de calm ◊ „Sunt pe cale tranchilizantele să cucerească în Occident statutul mitic deținut de aspirină? – se întreabă revista franceză «L’Express».” Sc. 11 VI 74 p. 6. ◊ „Totalitatea eforturilor ce se fac pentru protecția mediului fizic extern, pentru curmarea abuzului de medicamente (sedative, tranchilizante, diferite toxice, antibiotice) [...] converg spre eliminarea factorilor nocivi care favorizează apariția bolii.” Sc. 19 XI 78 p. 4. ◊ S. N., 28 de ani, actor la rândul său, a murit, aparent accidental, din cauza combinării alcoolului cu un tranchilizant (valium).” R.l. 22 XI 78 p. 6 (din fr. tranquillisant; PR 1950; DZ; DEX, DN3)

TRANCHILIZÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre substanțe, medicamente, factori etc.) Care tranchilizează, liniștește; cu proprietatea de a calma; calmant; sedativ. /<fr. tranquillisant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tranchilizánt1 adj. m., pl. tranchilizánți; f. tranchilizántă, pl. tranchilizánte

tranchilizánt2 s. n., pl. tranchilizánte

tranchilizánt adj. m., pl. tranchilizánți; f. sg. tranchilizántă, pl. tranchilizánte

tranchilizánt s. n., pl. tranchilizánte

Intrare: tranchilizant
tranchilizant adjectiv substantiv neutru
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tranchilizant
  • tranchilizantul
  • tranchilizantu‑
  • tranchilizantă
  • tranchilizanta
plural
  • tranchilizanți
  • tranchilizanții
  • tranchilizante
  • tranchilizantele
genitiv-dativ singular
  • tranchilizant
  • tranchilizantului
  • tranchilizante
  • tranchilizantei
plural
  • tranchilizanți
  • tranchilizanților
  • tranchilizante
  • tranchilizantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)