tragă¹ [At: DRLU / V: (reg) ~adie (Pl: ~ii), ~n sn / Pl: trăgi / E: pvb trage, cf targă, ger Trage] 1 (Olt) Sanie pentru transportat lemne Si: (reg) trăgulă (1). 2 (Olt) Săniuță pentru copii. 3 (Reg) Scândură groasă cu două brațe de care se leagă tânjala (1), servind la scosul gunoiului de pe arie Si: (reg) traglă (2). 4 (Olt) Tânjală (1) cu un lanț de care se agață buștenii pentru a fi transportați din pădure. 5 (Olt; Dob) Cociorvă¹ (1). 6 (Olt; Dob) Lopată de lemn cu care se rânește gunoiul din strungă și din târlă. 7 (Olt; Dob) Unealtă formată dintr-o scândură care, fixată pe un mâner, este acționată manual, sau care este trasă de un cal, servind la adunarea grăunțelor de pe arie. 8 (Mun) Furtun cu care se scoate țuica sau vinul din butoaie Si: (reg) trăgulă (2). 9 (Îvr; îf tragăn) Pompă. 10 (Reg; rar; îaf) Darac (1). 11 (Reg) CărăRUie făcută de vite sau de sălbăticiuni în pădure Si: trecătoare (16). 12 (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape, ale cărei semințe se folosesc în scopuri medicinale, pentrueliminarea viermilor intestinali. 13 (Reg; îf tradie, tragăn) Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă în formă de sac, fixată de o prăjină lungă Si: (reg) crâsnic. 14 (Mun) Plasă de prins pești. 15 (Mun; îe) A merge în ~ A merge la pescuit cu sacul. 16 (Reg) Nadă¹. 17 (Reg) Targă cu care se transportă pământ. 18 (Reg) Rude pe care se transportă fânul Si: (reg) traglă (3). 19 (Reg) Coș³ (1) purtat în spinare, servind la transportul unor obiecte. 20 (Reg) Țarc. 21 (Reg) Strungă.

TRAGĂ, trăgi, s. f. 1. Unealtă de scos gunoiul sau prășitura de pe arie, alcătuită dintr-o scîndură groasă, cioplită dintr-un butuc, și două brațe de care se leagă tînjala; traglă. Gunoiul sau prășitura de pe arie... se scoate pe poartă în drum, cu ajutorul unei unelte numite traglă sau tragă. PAMFILE, A. R. 145. 2. Vas făcut din fructul curcubetei, în care se păstrează lichide. ♦ Recipient care servește la țară pentru trasul băuturilor alcoolice din butoi; p. ext. orice vas sau tub care servește în acest scop. V. tigvă, tîlv, smîrc.

TRAGĂ, trăgi, s. f. 1. Unealtă de scos gunoiul sau prășitura de pe arie, formată dintr-o scîndură groasă cu două brațe de care se leagă tînjala. 2. Vas făcut din fructul curcubetei, în care se păstrează lichide; recipient care servește pentru a trage din butoi băuturile alcoolice. – V. targă.

trágă f., pl. trăgĭ (d. a trage). Munt. Tub (de tinichea, de caucĭuc) de tras vin din butoĭ pe vrană sorbind întîĭ cu gura. (Asta se face și c’o tĭugă saŭ c’o tivdă). Olt. Săniuță (tîrlie saŭ cĭoaclă de tîrîit o greutate oare-care: lemne ș. a.) saŭ chear o sanie mare. V. și traglă și targă.

tradie sf vz tragă¹

tragăn⁴ sn vz tragă¹

tragă, trăgi, s.f. (reg.) 1. tub de tras vin din butoi; furtun. 2. cociorvă. 3. sanie. 4. cărăruie. 5. targă. 6. coș purtat în spinare. 7. țarc, strungă.