TRAGĂ, trăgi, s. f. 1. Unealtă de scos gunoiul sau prășitura de pe arie, alcătuită dintr-o scîndură groasă, cioplită dintr-un butuc, și două brațe de care se leagă tînjala; traglă. Gunoiul sau prășitura de pe arie... se scoate pe poartă în drum, cu ajutorul unei unelte numite traglă sau tragă. PAMFILE, A. R. 145. 2. Vas făcut din fructul curcubetei, în care se păstrează lichide. ♦ Recipient care servește la țară pentru trasul băuturilor alcoolice din butoi; p. ext. orice vas sau tub care servește în acest scop. V. tigvă, tîlv, smîrc.