5 definiții pentru trăsurică (pl. -ici)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRĂSURÍCĂ, trăsurici, s. f. Diminutiv al lui trăsură (1); trăsură mică și ușoară (cu două roți). ♦ Cărucior de copii. [Pl. și: trăsurele] – Trăsură + suf. -ică.

TRĂSURÍCĂ, trăsurici, s. f. Diminutiv al lui trăsură (1); trăsură mică și ușoară (cu două roți). ♦ Cărucior de copii. [Pl. și: trăsurele] – Trăsură + suf. -ică.

TRĂSURÍCĂ, trăsurici și trăsurele, s. f. Diminutiv al lui trăsură; trăsură mică și ușoară (uneori numai cu două roți). Ne suim în trăsurica lui împletită, cu pușca între noi, și hai la cîmp ori la baltă. SADOVEANU, O. VIII 158. ♦ Mic vehicul (cu arcuri) împins cu mîna, în care sînt plimbați copiii mici; cărucior, căruț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trăsurícă s. f., g.-d. art. trăsurícii/trăsurélei; pl. trăsuríci/trăsuréle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRĂSURÍCĂ s. v. cărucior.

TRĂSURI s. cărucior, căruț, landou, (rar) cărucean. (~ pentru copiii mici.)

Intrare: trăsurică (pl. -ici)
trăsurică (pl. -ici) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăsuri
  • trăsurica
plural
  • trăsurici
  • trăsuricile
genitiv-dativ singular
  • trăsurici
  • trăsuricii
plural
  • trăsurici
  • trăsuricilor
vocativ singular
plural